SLUJBA
Sfantului si de Dumnezeu purtatorului nostru Parinte
IOAN RUSUL
Nou Marturisitor 27 MAI
Sfantului si de Dumnezeu purtatorului nostru Parinte
IOAN RUSUL
Nou Marturisitor 27 MAI
LA VECERNIA MARE
Binecuvântat
este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin.
Iar de nu este preot, se zice:
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi. Amin.
Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru..., Doamne miluieşte (de 12 ori)
Slavă ..., Şi acum...
Iar de nu este preot, se zice:
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi. Amin.
Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru..., Doamne miluieşte (de 12 ori)
Slavă ..., Şi acum...
Veniţi
să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru.
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru.
După obişnuitul
început, cântăm: Fericit bărbatul...
La Doamne,
strigat-am..., se pun stihirile pe 6, glasul al 4-lea:
Ca
un soare a strălucit dumnezeiasca ta pomenire astăzi, pe creştini luminându-i
cu sfintele tale străluciri, fericite Ioane, risipind negura patimilor
şi întunecimea diavolilor; pentru aceasta te fericim şi în fiecare an
te slăvim, ca pe un neclintit apărător şi fierbinte mijlocitor.
Înger
pământesc, ca pentru altul ai trăit, ofilindu-ţi trupul, de Dumnezeu
înţelepţite, cu post şi privegheri de toată noaptea, trezindu-ţi astfel
amintirea morţii şi învrednicindu-te, Părinte, de toate tainele cele
dumnezeieşti, întru odihna cea viitoare pentru care te-ai adus rod pe
tine însuţi Atotstăpânitorului.
Pe
toţi cei ce cinstesc dumnezeiasca şi slăvita ta pomenire, fericite Ioane,
păzeşte-i cu mijlocirile tale cele către Domnul, rugându-L să ne izbăvească
pe noi de toate primejdiile şi patimile şi să îndepărteze mânia Sa cea
împotriva noastră, Cuvioase Părinte, ca tuturor să propovăduim apărarea
ta cea fierbinte.
Alte stihiri,
glasul al 6-lea:
Toată
necugetarea patimilor lepădând-o şi trupul supunându-l duhului, te-ai
făcut vas dumnezeiesc, sprijinitor al Călugărilor, fală a Pustnicilor,
podoabă a Sfinţilor, privind acum nespusa frumuseţe a Ziditorului
tău şi bucuriile cetăţii celei cereşti şi veşnice. Pentru aceasta, cei
ce ne-am adunat la slăvită pomenirea ta, cu laude şi cântări te slăvim,
Sfinte Ioane.
Bogăţie
nerăpită, oraşul procopienilor te fericeşte pe tine, Sfinte, cel ce
străluceşti în lumină; pentru care şi acum împodobeşte acest locaş şi-l
umple de biruinţele păcii celei dumnezeieşti; zădărniceşte înălţarea
vrăşmaşilor nevăzuţi, cu mijlocirile tale, preaslăvite, şi umple de
milostivire inimile noastre, ale celor ce te cântăm cu credinţă, şi
te roagă cu îndrăzneală pentru sufletele noastre.
Veniţi
să ne închinăm, tot poporul, în casa Domnului, unde se păzesc ca o comoară
moaştele preafericitului, căruia rugându-ne cu bine plăcute cântări
şi cu lumini strălucitoare, să îi strigăm: Grăbeşte, Sfinte, şi pe cei
ce sunt întru nevoi miluieşte-i, iar pe noi, cei ce te slăvim pe tine
şi ne închinăm cinstitelor tale moaşte, izbăveşte-ne din tulburările
şi furtunile necazurilor.
Slavă...,
glasul al 6-lea:
Astăzi
Preaînaltului Dumnezeu cântare de laudă Îi aducem din buze de lut, căci
a luminat ca un soare strălucitor preaslăvita pomenire a dumnezeiescului
nostru Părinte Ioan. Fiindcă acest de-a pururea pomenit, urmând pilda
răbdării mult încercatului Iov, a stat neclintit întru necazurile în
care s-a aflat; căci, robit fiind, l-a ruşinat pe pricinuitorul robirii,
pe vrăjmaşul cel urâtor de oameni. De aceea, adunându-se mulţimea credincioşilor,
să strigăm astfel: Bunule Părinte, care eşti în ceruri, dăruieşte poporului
Tău, pentru rugăciunile Sfântului Ioan, iertare păcatelor şi mare milă.
Şi acum...
(a Praznicului, sau a Născătoarei de Dumnezeu – Dogmatica glasului al 6-lea)
(a Praznicului, sau a Născătoarei de Dumnezeu – Dogmatica glasului al 6-lea)
Vohod; Lumină lină...,
Prochimenul zilei.
Prochimenul zilei.
Paremiile
Din Cartea
Înţelepciunii lui Solomon citire (Capitolul 3, 1-9)
Sufletele
drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu şi muncile nu se vor atinge de ele.
În ochii celor fără de minte, drepţii sunt morţi cu desăvârşire şi ieşirea
lor din lume li se pare mare nenorocire. Şi plecarea lor dintre noi,
un prăpăd, dar ei sunt în pace. Chiar dacă, în faţa oamenilor, ei au
îndurat suferinţe, nădejdea lor este plină de nemurire. Şi, fiind pedepsiţi
cu puţin, mare răsplată vor primi, căci Dumnezeu i-a pus la încercare
şi i-a găsit vrednici de El. Ca pe aur în topitoare, aşa i-a lămurit,
şi ca o jertfă de ardere întreagă i-a primit Străluci-vor în ziua răsplătirii
şi ca nişte scântei ce se lasă pe mirişte, aşa vor fi.
Judeca-vor neamurile şi stăpâni vor fi peste popoare şi Domnul va împărăţi întru ei, în veci. Ei vor înţelege adevărul, ca unii care şi-au pus încrederea în Domnul; cei credincioşi vor petrece cu El în iubire, căci harul şi îndurarea sânt partea aleşilor Lui.
Judeca-vor neamurile şi stăpâni vor fi peste popoare şi Domnul va împărăţi întru ei, în veci. Ei vor înţelege adevărul, ca unii care şi-au pus încrederea în Domnul; cei credincioşi vor petrece cu El în iubire, căci harul şi îndurarea sânt partea aleşilor Lui.
De la „Înţelepciunea
lui Solomon” citire. Capitolul 5, 16-23 şi 6, 1-3:
Drepţii
în veci vor fi vii şi răsplata lor este la Domnul şi Cel Atotputernic
are grijă de ei. Pentru aceasta, vor primi din mâna Domnului împărăţia
frumuseţii şi cununa cea strălucitoare, căci El îi va ocroti cu dreapta
Sa şi cu braţul Său asemeni unui scut îi va acoperi. El va face arme
din mânia Sa şi cu ele va întări făptura mâinilor Sale ca să răsplătească
vrăjmaşilor. Din dreptate El îşi va face platoşă şi din judecata cea
nefăţarnică îşi va face coif. Din sfinţenia Sa va face pavăză nebiruită;
iar din cumplita Sa mânie va face sabie ascuţită şi lumea va porni război
împreună cu El împotriva celor fără de minte. Săgeţile fulgerului Său
vor porni bine îndreptate şi vor lovi în ţintă, zburând din arcul puternic
încordat al norilor. Mânia Lui, ca o praştie va azvârli noian de grindină;
apele mării se vor întărâta asupra lor şi râurile îi vor îneca vijelios.
Duhul puterii dumnezeieşti se va ridica împotriva lor şi ca viscolul
îi va vântura. Astfel, fărădelegea va aduce pustiire pe pământ şi răutatea
va răsturna scaunele celor puternici. Ascultaţi dar, judecaţi marginile
pământului. Băgaţi în urechi voi, cei ce stăpâniţi peste mulţimi şi
care vă mândriţi cu mulţimea popoarelor voastre. Pricepeţi că stăpânirea
vi s-a dat de la Domnul şi puterea de la Cel Preaînalt, Care va cerceta
faptele voastre şi va pune la încercare gândurile voastre.
De la „Înţelepciunea
lui Solomon” citire. Capitolul 4, 7-15:
Dreptul
de va ajunge să se sfârşească, întru odihnă va fi. Bătrâneţile cinstite
nu sunt cele aduse de o viaţă lungă, nici nu le măsori după numărul
anilor. Înţelepciunea este la om adevărata cărunteţe şi vârsta bătrâneţelor
înseamnă o viaţă neîntinată. Plăcut fiind lui Dumnezeu, Domnul L-a iubit
şi, fiindcă trăia între păcătoşi, l-a mutat de pe pământ. A fost răpit,
ca răutatea să nu-i schimbe mintea lui, sau înşelăciunea să nu-i amăgească
sufletul lui. Căci vraja viciului întunecă cele bune şi neînfrânarea
poftei schimbă gândul cel fără de răutate. Ajungând curând la desăvârşire,
dreptul a apucat ani îndelungaţi. Sufletul lui era plăcut lui Dumnezeu,
pentru aceasta Domnul S-a grăbit să-l scoată din mijlocul răutăţii.
Neamurile văd, dar nu pricep nimic şi nu-şi bat capul cu aşa ceva, că
adică harul lui Dumnezeu şi mila Lui sunt cu aleşii Săi şi că poartă
grijă de sfinţii Săi.
La
Litie
Glasul 1
Bucură-te
în Domnul, oraş al procopienilor, veseleşte-te şi cântă, oraş care ai
purtat în strălucire cu credinţă pe Ioan, vlăstarul Rusiei, pe care
îl ţii la sânul tău, ca pe o comoară. Bucură-te de minunile lui, cel
care ai văzut tămăduirile sale, şi strigă cu mulţumire Mântuitorului:
Slavă Ţie, Doamne, Iubitorule de oameni.
Glasul
al 2-lea
Dumnezeiasca
raclă a cinstitelor tale moaşte izvorăşte tămăduiri credincioşilor,
Sfinte Părinte plin de har. Iar sfântul tău suflet, laolaltă fiind cu
îngerii, cu vrednicie se veseleşte; având aşadar, preaînţelepte, îndrăzneală
către Domnul, şi cântând cu Sfinţii în ceruri, roagă-te pentru noi,
cei care cu credinţă săvârşim pomenirea ta.
Glasul
al 3-lea
Toată
mulţimea cea sfântă a celor adunaţi pentru săvârşirea pomenirii luminoase
a Sfântului, bucuraţi-vă strigând într-un glas: Bucură-te, fiule cel
preafrumos al Rusiei şi lauda tuturor credincioşilor; bucură-te, cel
care ai supus duhului carnea cea nestăpânită, şi care ai potolit patimilor
prin curgerea lacrimilor tale, o, Ioane! Bucură-te, mândria noastră
şi veselia Bisericii credincioşilor.
Glasul al 4-lea
Glasul al 4-lea
Chemarea
ta s-a făcut plină de har, Sfinte Părinte, căci, precum dumnezeiescul
Botezător a primit harul între Iudei, şi pentru Hristos învederat a
primit mucenicia, la fel şi tu, ca fiind de un nume cu acela şi următor
lui, ai primit cerescul har în mijlocul unui popor necugetat, pentru
petrecerea ta cea bineplăcută lui Dumnezeu, o, Ioane! De aceea nu înceta
a te ruga pentru noi, cei care cu credinţă săvârşim sfântul tău praznic,
preaînţelepte.
Slavă...,
glasul al 5-lea:
Astăzi,
închinându-se cu bucurie lui Dumnezeu, oraşul procopienilor strigă:
a strălucit frumuseţea mea, mai mult decât a oricărui alt oraş. Iată
dar că dumnezeiescul vlăstar al Rusiei şi marea comoară a Sfinţilor,
Ioan cel cu adevărat plin de har, şi-a săvârşit drumul spre Cer, lăsându-mi
mie spre laudă sfintele sale moaşte. Veniţi la mine, toată adunarea
drept credincioşilor, ca să săvârşim sfânta sa pomenire şi ca să ne
împărtăşim din harul său, al celui care mijloceşte pentru sufletele
noastre.
Şi acum...,
a Praznicului (sau de nu: Fericimu-te pe tine...)
La stihoavnă
Sihirile,
glasul al 2-lea:
Podobia: Când de pe cruce, mort...
Podobia: Când de pe cruce, mort...
Veniţi,
coruri ale îngerilor, veniţi mulţimi ale Sfinţilor, preaslăvite Antonie,
dumnezeieştilor Eftimie, Sava, Arsenie, Simeoane şi Alipie, dumnezeieştilor stâlpnici, veniţi să-l primiţi pe dumnezeiescul Ioan, vlăstarul Rusiei, cel cu adevărat următor şi părtaş vouă, şi împreună mijlociţi pentru noi.
dumnezeieştilor Eftimie, Sava, Arsenie, Simeoane şi Alipie, dumnezeieştilor stâlpnici, veniţi să-l primiţi pe dumnezeiescul Ioan, vlăstarul Rusiei, cel cu adevărat următor şi părtaş vouă, şi împreună mijlociţi pentru noi.
Stih:
Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui.
Înstrăinat
în mâinile Agarenilor, Părinte, şi cu robia fiind împovărat, ai trăit
într-un oraş străin, şi ai vieţuit într-un staul printre gunoaie, slăvite,
ca un alt Iov, Cuvioase; suspinând şi vărsând izvoare necontenite de
lacrimi fierbinţi, ai ajuns înaintea Aceluia pe care L-ai dorit, Ioane,
cel cu adevărat plin de har.
Stih:
Lăuda-se-vor cuvioşii întru slavă şi întru aşternuturile lor se vor
bucura.
Având
îndrăzneală către Dumnezeu, tuturor celor ce săvârşesc cu credinţă cinstitul
tău praznic, Sfinte Ioane, fi-le alături cu tărie, izbăvindu-i din primejdii,
slobozindu-i din patimi, scăpându-i de toate necazurile şi durerile,
dându-le mântuire sufletelor, cu dumnezeieştile tale mijlociri, celor
ce te slăvesc cu laude şi cu cântări.
Slavă...,
glasul al 8-lea
Cei
drepţi vor fi vii în veacul veacului şi răsplata lor este la Domnul
şi Cel Atotputernic are grijă de ei, după cum spune cuvântul proorocului.
Căci Ioan cel drept întru toate, deşi a fost răpit de către barbari
şi a fost dus rob în pământ străin, s-a adâncit în pomenirea lui Dumnezeu
şi s-a zidit locaş al virtuţii. De aceea, deşi a murit, trăieşte în
vecii vecilor laolaltă cu toţi Sfinţii din ceruri, împreună cu care
mijloceşte pentru noi înaintea Domnului.
Şi acum...,
a praznicului zilei
(sau a Născătoarei de Dumnezeu – învierii)
(sau a Născătoarei de Dumnezeu – învierii)
Troparul,
glasul al 4-lea:
Podobie: Degrab ne întâmpină pe noi...
Podobie: Degrab ne întâmpină pe noi...
Cel
ce te-a chemat pe Cel ce te-a chemat pe tine de pe pământ la lumea cea
cerească ţine şi după moarte, neschimbat trupul tău, Sfinte. Căci tu
în Asia ai fost dus prizonier şi acolo te-ai unit cu Hristos, Ioane.
Deci pe Acela roagă-L să mântuiască sufletele noastre.
Slavă…,
Şi acum…, a Născătoarei
Taina
cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută prin tine, Născătoare de
Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat, Dumnezeu întrupându-se întru
unire neamestecată şi crucea de bună voie pentru noi luând, prin care
înviind pe cel întâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu