Minunile Sfantului Efrem

 

„Voi face multe minuni” - i-a spus Sfantul Efrem Staretei Macaria cand i s-a aratat nemijlocit.
„Ii voi ajuta pe multi înainte sa vina suferintele!… înainte sa vina nenorocirile”.

       Minunile la moastele Sfântului Marelui Mucenic Efrem, aratarile lui în vis sau aievea, ajutorul grabnic oferit celor în nevoi, nenumaratele tamaduiri au umplut paginile mai multor carti (câteva fiind traduse si în limba româna), marturiile fiind strânse cu grija de maica Macaria. Cel care a citit chiar si numai o data o parte din minunile Sf. Efrem, simte cât de apropiat este de noi, pacatosii. Sfântul le-a devenit ajutator oamenilor, ocrotitor, vindecator si prieten.
     Nu sunt putini cei care, rugându-se Sfântului Efrem, au dobândit tamaduire, între acestia numarânduse oameni care au fost vindecati de cancer, tumora pe retina, boala Hodkin, dureri de stomac, stari de ameteala, tuse, melanom la rinichi, cardiopatie, pietre la rinichi, diabet, cancer la sân, la intestinul gros, leucemie, orbire, amnezie, dureri de ochi, boli ale inimii si ale creierului, polinucleoza, hemoragii, dureri de oase si articulatii, paralizie, epilepsie, hidrocefalie, probleme de vaz si de auz, si multe altele.
     Altii sau învrednicit de milostivirea Cuviosului si au izbândit în procese, au fost eliberati din închisoare, au biruit deznadejdea, au reusit la examene, au capatat ajutor în vremea operatiilor, au fost izbaviti de accidente sau au fost salvati miraculos din masini accidentate, au fost salvati de foc, de înec ori din furtuni si din alte primejdii de moarte. Multi altii, prin rugaciunile Sfântului Efrem, L-au cunoscut pe Dumnezeu, au apucat pe cararile mântuirii si au dobândit nadejde neminci-noasa si vreme de pocainta. Nu putem sa nu amintim despre mireasma sfintelor moaste si despre mireasma pe care Sfântul o face simtita uneori celor pe care îi cerceteaza, despre nenumaratele aratari în vis sau aievea celor care apoi l-au recunoscut, vazând chipul zugravit în icoana.
  Minuni

- „Mi-a vindecat copilul de astm alergic.” Fara a tine cont de granite si continente Sf. Efrem este deopotriva aproape, celor din Grecia, Europa, America sau Australia, din toate colturile lumii venind scrisori cu marturii despre grabnicul ajutor primît.
- Un adolescent, Dumitraki, la o priveghere de toata noaptea, în ajunul sarbatorii Sfântului, s-a apropiat de racla cerând un fratior, pentru ca doctorii nu-i dadusera speranta mamei sale. Dupa trei zile Sfântul s-a aratat aievea în fata ochilor spunându-i:„Dumitraki, ceea ce ai cerut se va întâmpla”. Si cu adevarat mama sa a ramas insarcinata si i-a daruit un fratior.
- 0 tulburatoare marturie o face un preot, Mihail: aflând ca pruncul sau, care urma sa se nasca prezenta anomalii morfofetale, a hotarât împreuna cu preoteasa sa-i ignore pe medicii care-i îndemnau la avort, si si-au pus nadejdea în Dumnezeu si în ajutorul Sf. Efrem, baietelul nascându-se sanatos si primind numele Sfântului în semn de multumire, dupa ce Sf. Efrem i s-a aratat preotesei într-o seara, la iconostas îmbracat în alb si stralucind.
- Un copilas care suferea de la nastere de gastroenterita acuta, si care lua neîncetat sirop pentru combaterea constipatiei, a fost grabnic vindecat de Sf. Efrem, renuntându-se la orice tratament, dupa ce mamica lui l-a uns cu ulei de la candela Sfântului, si i-a dat agheasma sa bea. Bunica altui copil marturiseste ca l-a vazut de trei ori pe Sf. Efrem în salonul micutului, care suferea de o encefalita provenita dintr-un virus necunoscut, în urma carui fapt, baietelul nu-si recunostea parintii, îi lovea si îi musca. Doctorii nu le dadeau prea mari sperante, dar Sf. Efrem l-a vindecat.
- Dupa ce se rugase îndelung, pentru ca sa aduca pe lume un copil, Constantina povesteste ca Sf. Efrem i s-a aratat în vis, zicându-i sa se roage la moastele sale, si fiind însarcinata. Sfântul i-a spus sa-i puna copilului, numele lui. încurcata, viitoarea mamica i-a raspuns ca îi promisese Sfântului Rafael acest lucru. Atunci Sfântul Efrem i-a spus: „Vor fi doi copii.” Si cu adevarat, a nascut doua gemene, botezându-le Rafaela si Efremia. Tot în semn de multumire o familie din Amfilohia si-a botezat pruncul Efrem pentru a se auzi în casa numele cel iubit al Sfântului, dupa ce Sf. Efrem o vindecase, pe viitoarea mamica, de durerile de mijloc atunci când s-a uns cu ulei de la candela lui.
- Numele meu este T. M. în prezent locuiesc în Suedia, desi sunt grec de origine. Cu doisprezece ani in urma am fost învinuit de o crima pe care nu am savarsit-o si am fost condamnat la trei ani de închisoare. M-au închis într-o celula întunecoasa, în care am stat vreme de cinci luni, asteptand judecarea recursului, care a fost stabilit pentru ziua de vineri, 18 decembrie a anului 1981. In noaptea dinspre joi spre vineri m-am trezit pe neasteptate pe la ora trei, am tresarit si, fara sa fi reusit macar sa-mi dau seama ca deja nu mai dormeam, am sarit în picioare. Inaintea mea statea un om si îmi zambea. El era descult, îmbracat într-o haina alba, înalt si slab, avand o barba deasa si capul neacoperit, iar ochii sai erau albastri, senini si blanzi.
Eu l-am întrebat în suedeza:

• Cine esti?

El mi-a zambit din nou si mi-a raspuns în limba greaca:

• Maine la judecata vei fi eliberat.

Atunci eu am repetat:

• Cine esti? De unde stii aceasta?

Iar el mi-a zis din nou cu un suras pe buze:

• Maine vei fi în libertate.

Fiind coplesit de uimire, eu m-am întors sa vad daca era deschisa usa. Aceasta era zavorata. Atunci mi-am indreptat iarasi privirea catre oaspetele meu si în clipa aceea s-a petrecut un lucru pe care nu voi putea sa-l uit pana la sfarsitul zilelor mele: silueta acestui om s-a ridicat în coltul cel de sus al celulei si acolo a disparut. Eram încredintat ca am devenit martorul unei minuni pe care a savarsit-o Mantuitorul Hristos. Apoi, dupa ce m-am însemnat cu semnul Crucii, am adormit.
In dimineata urmatoare am fost dus la tribunal. Acolo am petrecut cateva ceasuri si iata ca, în cele din urma, judecatorul s-a ridicat si a rostit:

• Sunteti liber.

Eu am cazut în genunchi, mi-am facut semnul Sfintei Cruci, apoi am iesit din cladirea Curtii de Apel. I-am sunat pe parinti ca sa le spun ca am fost eliberat. Spre marea mea uimire, ei stiau deja despre aceasta. „Cum? Cum ati aflat?” – am exclamat eu atunci. Ei mi-au raspuns ca le-a vestit despre aceasta sora mea, care se rugase în ajun Preacuviosului Efrem în Manastirea de la Nea Makri.
Am sunat-o pe sora mea. Ea mi-a istorisit cum a mers joi seara la manastirea Sfantului Efrem ca sa se roage pentru mine; acolo, în timp ce se ruga ea a simtit ca Sfantul Efrem a auzit-o si eu voi fi eliberat. Atunci i-a sunat pe parinti si le-a povestit despre aceasta, despre evenimentul care avea sa se întample abia în ziua urmatoare. Lucrul acesta a fost cu atat mai uimitor, cu cat nici unul dintre ei nu cunostea data în care avea sa aiba loc judecarea recursului.
Cu cateva zile mai tarziu sora mea mi-a trimis prin posta o icoana cu chipul Sfantului Efrem si o carte despre dansul. L-am recunoscut îndata în icoana pe oaspetele meu cel învaluit în taina. In scurt timp am ajuns în Grecia si am mers de îndata la Manastirea sa ca sa-i multumesc Sfantului pentru mila pe care mi-a trimis-o Dumnezeu printr-însul.
T. M., Stockholm, 1981, Suedia
- Ma durea foarte tare un picior si nici un medic, de nici un fel de specialitate, nu ma putea ajuta cu nimic. Starea mea se înrautatea progresiv si s-a ajuns pana acolo ca din pricina durerilor nesuferite nu ma mai puteam ridica în picioare. Cei din familia mea au hotarat sa ma duca la Atena pentru a ma interna în spital, unde urmau sa mi se faca investigatiile necesare si sa mi se prescrie un tratament.
Indata ce am ajuns la Atena, i-am rugat pe ai mei ca, mai întai de toate, sa ma duca la Manastirea Sfantului Efrem si abia mai apoi la doctor. Ei îmi spuneau cu totii:

• Sa mergem pentru înce­put la medic, iar dupa aceea la Sfantul.

Insa eu am staruit asupra hotararii mele si ei m-au dus, totusi, la Manastire la Sfantul Efrem, Facatorul de minuni. Cum sa va redau, cum sa va transmit acele simtiri pe care le-am trait atunci cand maica stareta a facut semnul Crucii asupra capului meu cu sfintele moaste ale Marelui Mucenic Efrem?! In clipa aceea au încetat durerile cele nesuferite si eu am zis catre ai mei:

• Ascultati-ma, pe mine nu ma mai doare nimic!
  
• Dar este oare cu putinta una ca asta?
  
• Da, pe mine nu ma mai doare absolut nimic!
  

Acum merg singura, fara ajutorul altora, fiind în stare sa urc si sa cobor scarile usor.
Iti multumesc tie din adancul sufletului meu, Sfinte Efrem, Facatorule de minuni!
Eu, cea nevrednica, îti voi fi recunoscatoare pana la sfarsitul vietii mele.
Polixenia Z., 1982, Grecia
- Vreme de zece ani am suferit de astm alergic. Cautandu-mi vindecarea, am umblat prin toate spitalele prin care a fost cu putinta, dar nicaieri nu m-au putut ajuta. Doctorii mi-au spus ca nu ma voi vindeca niciodata. Am mers pentru a face un tratament chiar si în Bulgaria, însa nici acolo nu mi-au putut fi de nici un ajutor. Ajunsesem sa beau pastilele doar asa, ca sa ma consolez cumva. Starea în care ma gaseam era foarte grava. Fara oxigen curat, nu puteam nici sa dorm, nici sa respir liber. Nu puteam nici macar sa beau putina apa, nici rece, nici calda. Eram într-o stare dezastruoasa.
Auzind despre multimea minunilor savarsite de Sfantul Efrem, am alergat îndata sa ma închin la moastele sale si sa ma rog lui pentru tama­duire.
Era o zi de joi, în 23 ianuarie, anul 1983, cand eu, dimpreuna cu toata familia mea, am vizitat pentru a doua oara binecuvan­tata manastire. Ne-am închinat Sfantului Efrem si eu, cu lacrimi fierbinti si multa cre­dinta, din adancul cel mai tainic al sufletului meu, l-am rugat sa faca în asa fel incat aghiazma lui sa devina pentru mine licoare aducatoare de tamaduire.
Si iata ca s-a întamplat o minune! Din ziua în care am luat si am baut din apa ce fusese sfintita la manastire, m-am vindecat de boala mea si acum îl slavesc pe Dumnezeu si pe Sfantul Lui, Marele Mucenic si Facator de minuni Efrem, pentru darul Sau cel nepretuit.
Vindecarea Georgiei Zambetaki
Aveam dureri groaznice in regiunea inimii si la cap din pricina unei paralizii a nervilor cordului. Nu ma puteam tine pe picioare. Se implinisera patru ani de cand eram tintuita la pat, zacand intr-o mare deznadejde, in vreme ce durerile cresteau pe zi ce trece. Intr-o zi, un suflet binevoitor mi-a adus cartea despre Sfantul Efrem Tamaduitorul. Am citit-o din scoarta in scoarta si nu mica mi-a fost admiratia fata de minunile lui atat de multe. De asemenea, L-am rugat pe Domnul Hristos sa mi-l trimita si mie pe Sfant. Ce sa va spun? Ma rugam inca, pe cand l-am vazut langa mine si i-am auzit glasul bland:

• Ce ai, copila mea?

I-am raspuns:

• Inima si capul! Nu mai pot de durere, ajuta-ma, Sfinte al meu!

Si Sfantul incepu sa-mi desfaca articulatiile una cate una, incat, nemaiputand de durere, am strigat:

• Ajunge, o, Sfinte al meu!

Si Sfantul mi-a raspuns:

• Copila mea, lasa-ma sa te vindec.

Atunci el mi-a pus la loc toate articulatiile si si-a rezemat capul de pieptul meu. Dar, va pot spune, fratii mei iubiti, ca i-am simtit rasuflarea calda pana in cele mai de taina adancuri ale inimii mele. Mai apoi mi-a luat capul intre maini, l-a apasat cu putere spre dreapta si spre stanga, in sus, apoi in jos, pana ce m-am simtit cu totul vindecata. Si Sfantul, pe care il vedeam mereu langa mine, mi-a spus:

• Copila mea, rosteste-mi numele, ma numesc Efrem!

Iar eu am zis:

• Sfantul meu Efrem!

Dar din pricina bolii, nu puteam rosti clar cuvintele, asa ca Sfantul mi-a spus:

• Spune-l mai tare, copila mea!

Si am zis a doua oara:

• Sfantul meu Efrem!

Mi-a poruncit din nou:

• Mai tare!

Adunandu-mi toate puterile, am strigat:

• Sfantul meu Efrem! atat de tare, incat copilul meu s-a trezit din somn si m-a intrebat ce am patit.

Din acel moment am fost complet vindecata. M-am ridicat, am aprins candela si am stat asa, bucuroasa, pana dimineata, rugandu-ma si multumindu-I lui Dumnezeu si Sfantului Efrem care ma tamaduise. Spre dimineata am adormit si m-am vazut in vis in biserica unde se afla mormantul Sfantului. Brusc, am auzit un glas aspru zicandu-mi:

• N-o sa i te inchini, caci esti o pacatoasa!

Atunci i-am raspuns:

• Tocmai pentru ca sunt o pacatoasa, voi merge sa ma inchin lui!

Am vazut cum, grabnic, doua maini mari luau scara care ducea la mormant si am zis:

• Voi merge sa ma inchin, chiar daca ar trebui sa mor!

Si, dintr-un salt, m-am aflat aproape de mormantul Sfantului. Picioarele mi se inmuiasera din pricina miresmei mirului. Cand am iesit din mormant, m-am trezit intr-o curte, intr-un coltisor al Raiului. Acolo am vazut o femeie purtand doliu, care tinea in maini un disc cu Ingeri de jur imprejur, si am intrebat:

• Cine este aceasta femeie in negru?

Mi s-a raspuns:

• Este mama Sfantului Efrem, vaduva cu sapte copii. Dar ce sa va spun mai mult, fratilor! Cand am putut sa merg pentru prima oara sa ma inchin Sfantului Efrem, biserica si mormantul Sfantului nostru erau exact ca si cele din visul meu! Sub insuflare dumnezeiasca, aceasta femeie a alcatuit un imn, spre a-i multumi Sfantului Efrem:

Am vazut un barbat mare si masliniu la infatisare apropiindu-se de urechea mea si graindu-mi cu blandete:
<<Ce ai, copila mea?>>
<<Iata locul unde ma doare>>, am zis si mi-am plecat capul. Mana sa blanda mi-a adus harul dumnezeiesc.
Sfantul mi-a spus raspicat: <<Ma numesc Efrem, copila mea, vino la manastirea mea,
inchina-te la racla mea. Acolo imi vei vedea mormantul, imi vei vedea candela.
Aprinde-o, fa-mi aceasta bucurie”.
Acesta este locul in care am gasit izbavirea, eu, nefericita.
Am aflat un Parinte, un Tamaduitor, eu, care greu patimeam.
O, Sfantul meu Efrem, iti multumesc, slavesc numele tau, izbaveste lumea de rele patimiri,

ocroteste-i pe copiii tai”

.
   - Vara anului 2009 a fost deosebit de secetoasa si dogoritoare pentru partea de sud a Greciei. Cu preponderenta au fost afectate imprejurimile capitalei elene, unde, datorita caldurilor excesive au izbucnit incendii de proportii care s-au intins pe mari suprafete. Asa se face ca la sfarsitul lunii august a acestui an, deasupra Atenei plutea un nor urias de fum, care era atat de dens, incat impiedica sa treaca lumina soarelui. Efectele acestor incendii s-au dovedit a fi devastatoare, si nenumarati oameni s-au inscris ca voluntari pentru a ajuta echipajele de pompieri din zonele calamitate. Puterea focului a mistuit vegetatia si copacii de pe suprafete uriase, iar intinderea acestor perdele de foc inspre periferiile urbane a creat multa panica. Elicopterele speciale ale pompierilor isi incarcau tancurile de apa direct din mare pentru a fi mai aproape de locul incendiilor si a fi mai eficiente in stingerea lor. Pe buna dreptate se poate spune ca grecilor le-a fost dat sa traiasca un adevarat cosmar.
Intre regiunile afectate de aceste incendii a fost si sudul Marathonului, zona unde se afla oraselul maritim Nea Makri. In partea vestica a acestei localitati se inalta Muntele Penteli, la ale carui poale se profileaza Colina Neprihanitilor, unde se afla Manastirea si moastele Sfantului Mare Mucenic Efrem cel Nou. Incendii de proportii au izbucnit si pe Muntele Penteli, iar datorita vanturilor intense ele au cuprins aproape intregul masiv muntos, autoritatile locale declarand ca incendiul a creat o perdea de foc ce se intindea pe o lungime de 4 kilometri.
   In zorii zilei de 24 august 2009, la ora 5 dimineata, focul a coborat de pe munte si a ajuns in vecinatatea imediata a Manastirii, iar maicile au fost evacuate din sfantul locas, incepand cu cele varstnice. Echipajele de pompieri si misiunea voluntarilor ciprioti care ii ajutau pe acestia, aruncau apa si nisip in stradania lor oarecum inutila de a lupta cu puterea si marimea infernala a flacarilor. Tot ce mai statea impotriva acestor vapai era dangatul clopotelor Manastirii si rugaciunile savarsite catre Sfantul Efrem. Focul pur si simplu a facut ravagii in imprejurimile locasului monahal. Cu toate acestea, Manastirea Sfantului Efrem s-a izbavit de la distrugere in ultima clipa, cand flacarile uriase au ajuns la cativa pasi de zidurile asezamantului. Imaginea era dezolanta si nespus de infricosatoare: siluetele cladirilor manastiresti se conturau pe un cer de un rosu-oranj, care stralucea sinistru din cauza valvatailor incendiilor din imprejurimi. Flacarile se apropiau de zidurile Manastirii cu foarte mare putere, dar s-au oprit la cativa metri. Totul s-a petrecut pe neasteptate: cu toate ca dupa puterea de inaintare a incendiului Manastirea ar fi trebuit sa fie literalmente mistuita, in clipa cand focul s-a apropiat la doar cativa pasi de latura vestica a cladirilor, vantul s-a schimbat brusc si a inceput sa bata din directia opusa.
     Asa se face ca flacarile incendiului au fost indepartate necrezut de repede de Manastire. Vestea despre minunea savarsita aici a inceput sa se raspandeasca cu putere inca din dimineata aceleiasi zile, cand unul dintre voluntarii ciprioti care i-au ajutat pe pompieri, a descoperit in cenusa din apropierea zidurilor Manastirii o icoana a Sfantului Efrem care, desi trecuse prin parjol, s-a pastrat integral avand doar slabe urme de distrugere pe margini, in rest ramanand neafectata de flacari.
In imprejurarile dramatice ale incendiului au fost evacuate din Manastire cateva zeci de maici. Moastele Sfantului Efrem au ramas nestramutate, el insusi fiind cel care si-a pazit racla si locasul inchinat lui. Dovada este minunea pe care a savarsit-o prin oprirea acestui incendiu, dar si faptul ca de a doua zi, lucrurile au reintrat in randuiala fireasca, iar credinciosii s-au putut inchina iarasi sfintelor sale moaste si aceasta niciunde altundeva decat acolo unde el a fost descoperit si proslavit de Dumnezeu.
   „Marturisesc sfintenia icoanei Sfântului Efrem cel Nou, mare izvorâtor de mir”
Subsemnatul Arhimandrit Ioan Ilarion, din Manastirea Sihastria Raraului, marturisesc sfintenia icoanei Sfântului Efrem cel Nou, mare izvorâtor de mir.
În data de 21 noiembrie, la orele 8 dimi­neata, în lipsa parintelui Onufrie, cel ce se ocupa cu supravegherea sfintei icoane, am gasit o sticla de un litru cu mir, desi seara i s-a pus sticla goala. Mirul deja curgea pe jos, în picaturi dese.
De asemenea, protosinghelul Haralambie Orcalean, tot din manastirea noastra, trezit în mirosul mirului, a venit si a vazut si el sticla de un litru plina de mir ce dadea pe dinafara. Aceasta este a doua marturie.
Apoi, a fost chemata obstea manastirii noas­tre, ca sa vada si ea minunea izvorârii miru­lui din icoana, care curgea prin furtu­nas în alta sticla goala. Si, de atunci, permanent, cu mici întreruperi, sfânta icoana daruieste mir vindecator celor bol­navi ce vin cu credinta, dupa spusa Mântuitorul­ui adresata celor bolnavi: „Fie tie dupa credinta ta”.
Printre cei prezenti la sfânta icoana, a fost si parintele Iacob monahul, care a sim­tit prezenta harului divin, folosind acest sfânt mir pentru vindecarea si sanatatea lui.
Pentru confirmarea celor de mai sus semneaza (din obstea respectiva – n. ed.) iero­mo­nahul Calinic, rasoforul Andrei, fra­tele Ovidiu, fratele Victor, monahul Arsenie, rasoforul Arsenie, fratele Adrian, mo­na­hul Iacob, fratele Iulian, fratele Gerard si altii. Acest fapt este confirmat si de crestinii care vin zilnic si se închina la sfânta noastra manastire.
(Arhimandritul Ioan Ilarion, Manastirea Sihastria Raraului)
         „O sa lasati bastonul”
Eu am auzit de Sfântul Efrem cel Nou de la doamna Maria Cenusa. Cineva mi-a dat numarul de telefon al parintelui Onufrie. Când am sunat si am vorbit cu parin­tele, am simtit ceva, ca o binecuvân­tare. Nu stiam cum sa ajung mai repede la dânsul. Înainte sa ajung la el, am cazut, m-am operat de gonartroza si ruptura de me­nisc. Am avut si lichid la genunchi. Mai întâi am stat în carucior cu rotile trei saptamâni. Apoi am trecut la cârje.
Am ajuns la parintele Onufrie anul trecut (în 2012). Initial, doctorul îmi spu­sese ca nu stie exact daca va reusi operatia si daca nu va fi nevoie de proteza. Având o vârsta înaintata, exista riscul sa nu se mai refaca cartilagiile. În martie m-am operat, în iunie am ajuns la icoana sfântului mai întâi în cârje, apoi în baston. Încet, încet m-am rugat la sfântul, cum am putut. Pa­rin­tele Onufrie mi-a spus: „O sa lasati bastonul!” N-a mai trecut mult si, prin luna septembrie, pe la sfârsit, când am mers la parintele, am ajuns fara baston. I-am multumit sfântului pentru minune. Dupa ce m-am rugat câteva luni la icoana Sfântului Efrem cel Nou, m-am dus la control si acum pot sa merg foarte bine, fara sa port proteza.
 

AMNEZIA

Monahia M. dintr-o manastire din Attica i-a scris maicii  starete Macaria de la Manastirea Buneivestiri a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, care se gaseste pe Colina Neprihanitilor, urmatoarele lucruri:
Din pricina unei mari deprimari sufletesti am ajuns sa sufar de amnezie si am devenit precum o leguma. In anul 1982 am fost nevoita sa ma internez pentru cateva zile în spitalul Ignateon, însa la vremea aceea nu mai pricepeam absolut nimic, nici ca eram bolnava, nici ca ma gaseam în spital.
In timp ce ma aflam în aceasta stare îngrozitoare, am simtit deodata prezenta unui monah în salonul meu. El era de statura înalta, slab, cu chipul ascetic, avand tenul închis la culoare, întocmai precum este închipuit in sfanta sa icoana. Din clipa aceea am devenit din nou eu însami si mi-am recapatat memoria Monahul s-a apropiat de mine cu un suras îndurerat pe buze, s-a asezat pe pat langa mine si, fara a rosti nici un cuvant, a început sa ma priveasca.
- Ce este cu tine, copila mea?
- Eu nu stiu ce-i cu mine - i-am raspuns.
- Magdalena, oare de ce te-au adus aici? a întrebat el din nou. Inainte sa te fi adus aici, ei trebuiau sa te duca la Sfantul Rafail, care voia sa te vindece în numele sau, iar apoi sa te aduca în casa mea.
- Nu stiu unde ma aflu si cine m-a adus aici – i-am raspuns eu monahului.
- Sa-i spui doamnei Liza ca dumneaei sa-i zica domnului Haris sa te scoata de aici si sa te aduca în casa mea. Noi, monahii, copila mea nu trebuie sa venim aici, pentru ca pe noi aici ne iau în deradere.
- Unde se gaseste casa dumneavoastra si cine este domnul Haris? l-am întrebat eu. Eu nu-l cunosc pe omul Acesta.
Iar el a continuat:
- Haris este o buna cunostinta de-a mea.
- Ce îi voi spune? Cine sunteti? Care e numele dumneavoastra? am început eu a îngaima.
- Spune-i lui Haris ca ma cheama Efrem. El stie unde se gaseste casa mea; zi-i sa te scoata de aici cat mai repede si sa te aduca la mine.
Monahul s-a ridicat de pe pat si m-a binecuvantat. Eu i-am sarutat mana si el a disparut.
In urma plecarii sale, am simtit înlauntrul meu o mare putere si mi-am amintit tot ce se întamplase cu mine în ultima vreme, si am priceput unde ma aflu.
Iesind din spital, am împlinit porunca Sfantului Efrem si am fost sa ma închin în sfantul sau locas.
Dupa ce am vizitat manastirea sa, Sfantul a venit la mine în vis si m-a întrebat cu chipul înseninat de bucurie:
- Ei, acum ma recunosti, Magdalena? Atunci cand erai în casa mea eu stateam langa tine.
- Dar eu nu v-am vazut! Unde erati?
- Acolo, langa tine – mi-a raspuns monahul.
Facand asupra-mi semnul Crucii, el a disparut din nou.
Fie binecuvantat numele Dumnezeului nostru si al Sfantului Efrem, care m-a vindecat.

Ii voi multumi pururea pentru aceasta binefacere!
 

NU MA MAI DOARE NIMIC!

Ma durea foarte tare un picior si nici un medic, de nici un fel de specialitate, nu ma putea ajuta cu nimic. Starea mea se înrautatea progresiv si s-a ajuns pana acolo ca din pricina durerilor nesuferite nu ma mai puteam ridica în picioare. Cei din familia mea au hotarat sa ma duca la Atena pentru a ma interna în spital, unde urmau sa mi se faca investigatiile necesare si sa mi se prescrie un tratament.
Indata ce am ajuns la Atena, i-am rugat pe ai mei ca, mai întai de toate, sa ma duca la Manastirea Sfantului Efrem si abia mai apoi la doctor. Ei îmi spuneau cu totii:- Sa mergem pentru înce­put la medic, iar dupa aceea la Sfantul.
Insa eu am staruit asupra hotararii mele si ei m-au dus, totusi, la Manastire la Sfantul Efrem, Facatorul de minuni. Cum sa va redau, cum sa va transmit acele simtiri pe care le-am trait atunci cand maica stareta a facut semnul Crucii asupra capului meu cu sfintele moaste ale Marelui Mucenic Efrem?! In clipa aceea au încetat durerile cele nesuferite si eu am zis catre ai mei:

- Ascultati-ma, pe mine nu ma mai doare nimic!

- Dar este oare cu putinta una ca asta?

- Da, pe mine nu ma mai doare absolut nimic!

Acum merg singura, fara ajutorul altora, fiind în stare sa urc si sa cobor scarile usor.
Iti multumesc tie din adancul sufletului meu, Sfinte Efrem, Facatorule de minuni!
Eu, cea nevrednica, îti voi fi recunoscatoare pana la sfarsitul vietii mele.

SFINTE AL LUI DUMNEZEU, ROAGA-TE PENTRU NOI, PACATOSII!

Doamna G. Z. din Atena, care în urma cu multi ani fusese vindecata de paralizie, a trimis aceasta scrisoare Manastirii de la Nea Makri:
De îndata ce a început Postul Mare al anului 1982, am fost cuprinsa de o dorinta nestavilita de a reciti viata Sfantului Mare Mucenic Efrem. De asemenea, îmi doream foarte mult sa-l vad, pentru ca nu-l mai vazusem pe Sfant de zece ani, de atunci de cand m-a vindecat de paralizie. Il chemam zi si noapte.

Era dimineata. La manastire trebuia sa înceapa Liturghia Darurilor mai înainte sfintite. In zorii zilei, pe la ora cinci, l-am trezit pe sotul meu deoarece trebuia sa îl duca pe preot la manastire. Apoi m-am culcat din nou si am vazut în vis ca ma gaseam în locasul manastiresc si stareta m-a trimis sa aprind candelele. Intrand în biserica, l-am vazut pe Sfantul Efrem stand în fata iconostasului. El statea înaintea usilor împaratesti cu fata îndreptata spre altar si, cu un adanc simtamant de cucernicie si smerenie, lua parte la Liturghia pe care o slujeau Ingerii. De îndata ce l-am zarit pe Sfant – un ascet înalt de statura si lat în umeri – am strigat foarte tare si toti oamenii care stateau afara, au intrat în biserica, dorind sa vada ce s-o fi întamplat cu mine. Venind înauntru, acestia au încremenit pe loc, fiindca l-au vazut si ei pe Sfantul Efrem.Marele Mucenic Efrem a început sa ne învete ca la rugaciune trebuie sa stam cu mare frica si cucerniciei. Launtric, eu strigam catre dansul:

- Sfinte al meu, Sfinte al meu!

El si-a întors privirea catre mi­ne si atunci m-am i simtit asa de parca m-ar fi certat. Apoi a zis ca mai întai de toate e de trebuinta sa-L iubim pe Dumnezeu, sa avem teama sfanta în timp ce se savarseste Dumnezeiasca Liturghie si sa cerem de la Sfinti rugaciunile lor mijlocitoare.

- Ah, de as putea sa vad chipul Sfantului Efrem! am grait eu înlauntrul meu.

Atunci peste capul sau a pogorat o cununa Stralucitoare si s-a oprit într-o asemenea pozitie, încat am reusit sa vad foarte lamurit chipul Sfantului Parinte. Un simtamant de smerenie mi-a coplesit sufletul. Cand Sfantul a vazut ca dorinta mea a fost împlinita, stralucirea a disparut. El a privit spre mine, apoi s-a intors catre altar…
Ii multumesc Sfantului Efrem, care mi-a auzit rugaciunea si a împlinit dorinta mea cea arzatoare. Ma rog lui ca sa-i daruiasca lumii întregi, prin harul lui Dumnezeu, linistea sufletului si a trupului. O, facatorule de minuni, Sfinte al meu Efrem…

 

NUMAI UN SFANT

Trecusera deja mai mult de trei ani de cand sufeream din pricina unei dureri îngrozitoare la un picior. Rana pe care o aveam producea puroi si din ea curgea sange neîncetat. Am fost investigat de medici în multe spitale ale Montrealului… am suferit patru operatii la acel picior, însa rana nu se vindeca nicicum.
Intr-o seara l-am visat pe Sfantul Efrem stand de fata dimpreuna cu cei sapte ucenici ai sai. El mi-a cercetat piciorul bolnav. Din clipa aceea rana mi s-a închis si s-a prins. Numai un Sfant a putut sa ma izbaveasca de acea durere cumplita si de boala aceea înfricosatoare.

TOT ZBUCIUMUL S-A STINS!

In urma cu doua zile mi s-a intamplat sa descopar lipsa cartii de identitate. Am cautat-o ingrijorat deoarece in urmatoarea perioada aveam nevoie stringenta de ea pentru a solutiona o serie de probleme. Apoi, vazand zadarnicia cautarii, am inceput a ma ruga Sfantului Efrem. Cartea cu marturiile vindecarilor sale, a bunului sau ajutor fusese lectura predilecta din ultima vreme si adesea mi se intampla sa ma gandesc la martiriul sau si la acea manastire careia ii ofera protectie si spre care ii aduce pe cei credinciosi lui. Dupa rugaciuni improvizate, amestecate cu disperarea pierderii actului, s-a instalat, ca o boare delicata, linistea. Tot zbuciumul s-a stins. Toata tulburarea a fost lepadata.
A doua zi am parcurs acatistul Sfantului Efrem. Cu incredere si cu aceeasi blanda liniste am strabatut fiecare icos si condac, stiind ca Sfantul ma va asculta. Şi, aparent din intamplare, am descoperit, in spatele unei icoane, documentul. I-am multumit Sfantului cu multa bucurie.
Apoi mi-am dat seama ca nu atat aflarea actului este miezul unui miracol, ci starea linistitoare. Ca, intr-o vreme a tulburarii si grabei, el ofera odihna. Ca, preocupati de problemele noastre, dornici a fi intelesi de Sfinti cat mai apropiati temporal de noi, ne aflam alinare si speranta la un patimitor monah din veacul al XV-lea. Şi, gratie lui, ne apropiem de Domnul Dumnezeu, percepand limpede dulceata iubirii Sale


.

  Sfântul Efrem cel Nou i-a salvat într-un mod cu totul miraculos, doarece el este mereu gata să vină în ajutorul celor care i-l cer cu mare credinţă.

O tânără a relatat maicilor de la Mănăstirea Sfântului Efrem cel Nou din Nea Makri, cum a fost salvată de MARELE MUCENIC dintr-un accident de maşină.

Tânăra se afla, împreună cu 2 colegi, în maşină care îi ducea la şcoală, într-un sat din afară Kalamatei. La un moment dat, maşina a căzut într-o prăpastie adâncă de 35 de metri, după care maşina s-a izbit de trunchiul unui copac. În timp ce se rostogoleau, tânăra a cerut ajutorul Sfântului Efrem cel Nou şi minunea s-a petrecut: elevii au fost salvaţi de la o moarte sigură; mai mult decât atât, nu s-a spart niciun geam şi nimeni nu a fost rănit !!! Sfântul Efrem cel Nou i-a salvat într-un mod cu totul miraculos, doarece el este mereu gata să vină în ajutorul celor care i-l cer cu mare credinţă.