duminică, 17 mai 2015

Minunile parintelui Arsenie Boca

Părintele Arsenie Boca - Minuni, mărturii

        Un om luminat de Dumnezeu, părintele Arsenie Boca veghează şi astăzi, dincolo de moarte, asupra românilor. Minunile sale sunt o certitudine pentru toţi cei care au simţit, pe trupul lor, miracolul vindecării. De boli, de griji, de suflet greu.
        Multe dintre faptele incredibile ce i-au insotit trecerea prin lumea asta pot fi privite de sceptici drept basme, scorneli bigote sau mituri. Numai ca miile de patiti care au trait fara anestezie minunile parintelui sunt convinsi ca totul s-a petrecut aievea. Unii sceptici au trecut marea indoielii intr-o clipita.
     

  



           Nu exista credincios sa nu fi auzit vorbindu-se despre minunile pe care le face parintele Arsenie Boca, decedat in noiembrie 1989. Numerosi preoti povestesc despre parintele Arsenie care marturisea ca “dupa ce o sa piara asta” – si isi arata cortul de piele – , “voi ajuta pe mai multi”. Mormantul parintelui Arsenie, de la manastirea Prislop, constituie azi unul din importantele locuri de pelerinaj din tara, in ultimii ani numarul de pelerini veniti pe 28 noiembrie (ziua in care monahul a decedat) fiind de 30.000 – 40.000 de oameni.
Mormantul – minune
          Pentru a ajunge la mormantul parintelui Arsenie, aflat in cimitirul manastirii, trebuie urcata o carare de munte imprejmuita de brazi. Mormantul este mereu inconjurat de flori, iar iarba nu se ofileste niciodata, nici macar in iernile cele mai crancene. Majoritatea celor ce ingenuncheaza in fata crucii pe care scrie Arsenie Boca spun ca l-au simtit pe parinte in preajma lor. Au simtit ca pacatele lor le sunt iertate, iar rugaciunile le sunt ascultate si chiar indeplinite. „Am fost la mormantul parintelui de trei ori. De fiecare data l-am rugat sa ma ajute sa construiesc o biserica”, povesteste preotul Constantin Stuparu, paroh al bisericii Sf. Nectarie din Braniste.

Pentru cel ce varsa o lacrima la mormantul meu, eu ma voi ruga la Dumnezeu!”
       Parintele a lasat cuvintele acestea drept testament: „Eu acum nu va pot ajuta, dar daca am sa plec de aici sa stiti ca v-ajut, numai sa veniti la mine! Pentru cel ce varsa o lacrima la mormantul meu, eu ma voi ruga la Dumnezeu!”. Si credinciosii vorbesc mereu despre minunile care se fac prin rugaciunile parintelui. „Mie, parintele Arsenie, prin rugaciunile sale, mi-a vindecat copilul bolnav. Vai! Copilul meu era sa moara, era sa se intample un necaz, un accident si cred ca numai rugaciunea parintelui Arsenie ne-a izbavit si ne-a scapat copilul de la o moarte napraznica sau de la alte necazuri”, a spus unul dintre acestia.

Oracol divin

       Cei care l-au cunoscut pe parintele Arsenie Boca povestesc ca acesta era un om tacut si nimeni nu l-a vazut zambind. Era aspru si cu sine, dar si cu ceilalti. Parintele fascina multimile cu darul sau de a sti totul despre fiecare credincios pe care il privea in ochi. In scurt timp, el ajunsese sa fie considerat un fel de “oracol divin”! „Parintele era vazator cu duhul. In timpul razboiului, la usa chiliei se adunau puzderie de femei. Voiau sa intrebe despre soarta barbatilor plecati pe front si erau atat de multe, incat parintele nu mai avea timp sa le asculte pe fiecare in parte. Se uita in multime si, aratand cu degetul, zicea: «Tu, pune-ti o cruce dupa casa… Tu, pregateste pachet, ca sotul tau e ranit, dar traieste». Cateva zile mai tarziu, femeia se intorcea la chilie, spunand: «Ai avut dreptate, parinte. E ranit, dar traieste».


I-a adus pe multi pe drumul cel bun
        Se spune ca in timpul cat a fost arestat, celula in care era inchis parintele Arsenie a fost gasita de gardieni descuiata in fiecare dimineata, asa incat au ajuns sa spuna ca nu ei trebuie sa-l pazeasca pe parintele, ci invers. De asemenea, sunt marturii ca la canal, urmarind sa-l umileasca pe parintele Arsenie Boca, l-au dus intr-o celula cu delincventi de drept comun. Rezultatul a fost ca delincventii s-au intors de la faptele lor rele, vazandu-l si ascultandu-l pe parinte, si l-au ocrotit.

Minuni la parastasul parintelui Arsenie Boca


Pe 28 noiembrie 2010, Biserica Ortodoxa Romana a randuit sa se oficieze la Manastirea Prislop, aflata in imediata apropiere a muntilor Retezat, parastasul parintelui Arsenie Boca, prilejuit si de faptul ca se implineau 100 ani de la nasterea parintelui.
Ca de obicei la manastirea Prislop s-au adunat mii de pelerini din intreaga tara,multi dintre ei pentru faptul ca parintele a fost grabnic ajutator la suferintele lor si le-a ascultat rugacinile spuse dealungul anilor la mormantul lui... alti sa-si vindece neputintele cu prilejul acestui parastas... alti din dragoste si respect pentru parinte... categorie printre care vreau sa cred ca ma numar si eu, care ajungeam la mormantul parintelui pentru a castiga cateva clipe de liniste sufleteasca de la cel pe care il consider aproape de sufletul meu.
Era pentru a treia oare cand Dumnezeu imi calauzea pasii la manastirea Prislop. De data aceasta impreuna cu gandurile bune si rugaciuni am dus la mormantul parintelui un vas care continea tufanele prospat inflorite.
Ajugand tarziu in noapte... cam la 2 ceasuri dupa miezul noptii, pentru a gasi un loc de parcare cat mai aproape de manastire, m-am indreptat cu multa dragoste spre mormantul parintelui, unde am aprins lumanari si am pus vasul cu flori langa crucea parintelui, impreuna cu o rugacine pentru odihna vesnica. Am mai ramas cateva minute alaturi de alti pelerini, ceva mai vrednici decat mine, care cantau cantece religioase sau colinde si spuneau ragaciuni catre Domnul, apoi m-am indreptat catre biserica manastiri, spre reculegere si inchinaciune la icoanele din interior.
Desi veneam a treia oara la manastirea Prislop, din diferite motive nu reusisem sa patrund in interiorul batranei si micutei biserici in care se oficiaza slujbele religioase. Spre dezamagirea mea, probabil din motive de securitate... desi se luasera o serie de masuri suplimentare pentru ca evenimentul sa se desfasoare fara incidente, pe langa politie fiind angajata si o firma de securitate...
Lacasul Domnului era incuiat. Am mai ramas cateva minute in apropierea biserici, timp in care am luat o sticla cu apa sfintita, m-am retras vreo 2-3 ore in masina cu care venisem, pentru a ma incalzi de temp[eratura destul de scazuta a diminetii, specifica zonelor intramontane in aceasta perioada. pe la 7, 30 cand consideram ca trebuie sa inceapa slujba de dimineata, m-am intors in curtea manastirii, sperand sa asist la slujba in biserica.
Spre dezamagirea mea, alti pelerini fusesera mai vrednici ca mine si uitand de cele sfinte se calcau in picioare pentru a intra in biserica. In curte deja maicutele si preotii incepusera activitatea ecumenica... Maicutele primeau acatistele de la enoriasi, iar un grup de preoti faceau sluja cuvenita pentru Taina Sfantului Maslu.
Deodata pe langa mine a trecut o femeie care avea un comportament ciudat cu sunete si miscari necontrolate nespecifice unui om normal. Lumea din jurul ei o priveau se inchinau si apoi o ignorau...lucru pe care recunosc ca l-am facut si eu, desi in gand mi-am zis ca este posedata de un diavol.
M-am asezat la coada care se formase pentru intrarea in biserica seperand sa ii vad interiorul si sa ma incain la iconostas. Desi in usa bisericii erau trei oameni de la firma de paza care incercau cu mari eforturi sa faca ordine... eforturile lor erau zadarnice. M-am hotarat sa-i sprijin incercand mai mult cu propavaduirea celor sfinte, apeland la iubirea aproapelui si mai putin la forta.
Cu ajutorul Domnului oamenii s-au mai domolit olecuta, dar aceasta liniste era stricata chiar de anumite fete bisericesti care incalcau ordinea incercand sa introduca peste rand rude, prieteni sau cunoscuti. Situatia s-a mai limpezit in momentul in care au sosit inaltele fete bisericesti care trebuiau sa oficieze Liturghia si slujba de pomenire a parintelui.. si o parte au plecat sa-i vada si sa primeasca binecuvantarea.
In acest moment de relativa acalmie, oameni de la firma de paza, drept multumire ca i-am ajutat mi-au facut invitatia sa intru in biserica, banuind ca imi doresc acest lucru.
Am rezistat tentatiei si am refuzat considerand ca nu respectasem regula de a intra conform randului si m-am indreptat spre locul special amenajat unde urma sa se desfasoare liturghia oficiata de inaltele fete bisericesti in frunte cu IPS Gurie.
Cunosteam ca la strana va fi corul maicutelor de la singura scoala de cantarete din Romania, care exista la manastirea Prislop, ocazie cu care am simtit ca aud glasul ingerilor din Cer. Vremea devenise tot mai friguroasa si in timpul liturghiei, dupa o noapte senina au aparut primi fulgi de zapada.
Frigul patrunzator si faptul ca multimea se adunase in jurul celor care oficiau slujba, m-au indemnat sa incerc sa ajung in interiorul biserici sa-i vad interiorul si macar pentru cateva minute sa ma incalzesc. Mi-am propus sa fac acest lucru dupa ce se va citii Evanghelia si se va iesi cu Sfintele daruri.M-am dus spre intrarea biserici care era la doi pasi de locul in care se oficia Liturghia, dar era inca rand la intrare insa ceva mai ordonat si linistit. M-am asezat la rand si am ascultat in paralel desfasurarea Liturghiei.
Incet-incet am ajuns la intrare, dar cum se terminase slujba, s-a creat din nou animozitate deoarece au venit sa intre in biserica enoriasii care vroiau sa se impartaseasca. Printre ei ne-am strecurat si noi cei care eram deja in fata. In momentul in care mai aveam cca 2 m pana la iconostas, in spatele meu tinand o lumanare in mana a inceput sa se manifeste la fel ca in curtea manastirii... femeia pe care o vazusem ceva mai devreme.
De regula sunt un om care incerc sa nu-i derajez pe cei din jurul meu sau sa ies in evidenta. Dar in aceea clipa Dumnezeu m-a luminat sa ma intorc si sa fac cruce cu palma asupra capului femeii. In urmatoarea clipa femeia a inceput sa se agite si mai tare. Eu mi-am amintit de cuvintele adresate de Mantuitor cand a incercat sa-l ispiteasca diavolul... "Inapoia mea satana ca scris este Domnului si Dumnezeului tau sa te inchini si numai Lui unuia sa-i slujesti".
Ca prin farmec femeia s-a linistit si a disparut in multime. Eu am continuat lucrul pentru care intrasem in biserica. M-am inchinat la iconostas si la celelalte icoane si m-am grabit sa ies pentru a face loc si celorlalti enoriasi care asteptau la use. Cu trei pasi inainte de a iesi din biserica din randul celor care intrau in biserica, mi-s-a adresat o femeie, care dupa haine am recunoscut-o ca este femeia pe care eu o considerasem posedata. Era total transfigurata.. avea o fata de om linistit complet normal Mi-a zis: "Va rog sa ma scuzati... ma cheama Maria."
Si eu am iesit din biserica un pic bulversat. Mai participasem la alte slujbe unde se oficia Taina Sfantului Maslu.. auzisem glasul diavolului... dar nu vazusem infrangerea lui. Mi-am amintit de spusele Mantuitorului atunci cand Apostoli Il intrebau de ce ei nu pot sa vindece precum o facea El..Si IIsus le-a spus: "Acest neam de diavoli pot fi alungati prin post si rugaciuni" Se pare ca la rugaciunile parintelui Arsenie Boca care dorea sa o ajute pe aceasta femeie care venise aici spre vindecare Dumnezeu m-a folosit drept intermediar, deoarece prin botez toti fiind imbracati In Hristos... poate si pentru faptul ca in acest post al Craciunului imi propusesem sa il tin un post ceva mai strict si rugaciuni mai multe.
Nevrednicul, ticalosul si pacatosul

 COPILUL CARE A MERS
      O altă minune de-a părintelui Arsenia Boca o aflăm chiar din cartea „Ale mărturii despre Părintele Arsenie Boca”. În anul 1950, aflat la mănăstirea Prislop, duhovnicul a ieșit din mănăstire și toți enoriașii s-au aplecat în fața lui sărutându-i mâna în semn de respect. Doar un copil a rămas pe pătura de pe iarba din fața mănăstirii, deoarece acesta nu putea umbla. Unchiul copilului i-a cerut iertare părintelui Arsenie Boca pentru că nepotul său nu îl poate cinsti cum se cuvine, însă duhovnicul românilor i-a spus acestuia că poate să meargă. I-a întins mâna copilului, iar acesta, cu un deget, s-a sprijinit de mâna grea a preotului și s-a ridicat. Din acea zi putea să meargă fără nicio problemă

ORBUL CARE A VĂZUT
      Părintele Arsenie Boca i-a redat vederea unui orb, uimind pe toată lumea cu minunea sa. La o mare sărbătoare, acesta i-a spus bărbatului nevăzător să iasă din biserică, însă mulțimea spunea că nu va putea deoarece nu vede. Arsenie Boca le-a zis enoriașilor să-l lasă să iasă singur de pe ușa bisericii, iar bărbatul a exclamat când a văzut lumina de afară: „Eu văs!

O batrana bolnava ce se putea deplasa doar in baston a povestit ca a reusit sa urce la mormantul parintelui, fara sa observe ca nu a avut nevoie de sprijin. Cand a plecat de acolo, batrana se putea deplasa usor, ca si cand boala ii disparuse ca prin minune.

Puterea vindecării, după moarte Un alt preot, David Stoica, de la Mănăstirea Sadinca, relata că şi-a dat seama la Prislop de puterea de vindecare a duhovnicului Arsenie, chiar şi după ce acesta murise. „O copilă de patru ani, cu familia, venise la mormântul de la Prislop al părintelui Arsenie. Nu putea merge pe picioruşe. Era paralizată total. Stăteau cu toţii îngenunchiaţi în jurul mormântului cu frunţile lipite de pământ. Se rugau fierbinte, toţi, cu ochii închişi. Şi deodată văd copilaşul cum se ridică dintre ei, în picioare. Stătea aşa, cumva speriată, nevenindu-i să creadă că este adevărat. Pe urmă a început să sară într-un picior de parcă voia să se dezmorţească. Pe urmă a făcut câţiva paşi”, relata părintele David, în cartea „Alte mărturii despre Părintele Arsenie Boca”. Acesta adăuga că în copilărie se afla la mănăstire şi l-a întâlnit pe Arsenie Boca. A simţit nevoia să îi strângă mâna duhovnicului şi să o aşeze pe creştetul său. „Atunci părintele a spus: Tu vei fi călugăr, te vei numi David şi vei sta sus, într-un vârf de munte. Îţi vei căuta multă vreme calea prin alte locuri, dar până la urmă vei veni să ridici o mănăstire tot aici, în Ardeal, aproape de casă. Acestea s-au întâmplat întocmai”, povestea David Stoica.

Citeste mai mult: adev.ro/nkxt27
                Mie, parintele Arsenie, prin rugaciunile sale, mi-a vindecat copilul bolnav. Vai! Copilul meu era sa moara, era sa se intample un necaz, un accident si cred ca numai rugaciunea parintelui Arsenie ne-a izbavit si ne-a scapat copilul de la o moarte napraznica sau de la alte necazuri”, a povestit un alt credincios.
              "Sotul meu se imbolnavise de o boala foarte grea. Dupa 3 saptamani de spitalizare, medicul a considerat potrivit sa il lase acasa, considerand ca dragostea si caldura familiala, precum si ingrijirea atenta ii pot face mai mult bine decat un pat de spital. Cu toate ca era foarte slabit, l-am rugat sa mergem cu fratele lui la Prislop, era 27 noiembrie. Cu mare greutate am pornit la drum a doua zi, dis de dimineata. Nici acum nu stiu cum am reusit sa trecem de toate masinile care erau parcate si sa ajungem chiar la poarta manastirii. Am intrat, am stat la sfanta Liturghie apoi am mers sus la mormant. Prin voia parintelui, ni s-a facut loc sa mergem in fata (eu eram insarcinata in 7 luni). Sotul meu a inghenuncheat si s-a rugat. Cat a stat asa nu stiu. Cand s-a ridicat, era alt om. Fata ii era strabatuta de o bucurie si o lumina. Nu mi-a zis nimic decat: hai sa mergem. Abia cand am ajuns jos mi-a zis: toata slabiciunea din trup mi-a trecut. Imi simt capul usor si ma simt mult mai bine. La intoarcere a putut chiar sa conduca masina aproape 200 km. Apoi, cand am fost la control, medicii au confirmat ca sotul meu era vindecat", a povestit femeia despre miracolul trait de ea in 2008.

O femeie avea pietre la fiere si a mers la parintele Arsenie.
Era programata pentru operatie inca parintele i-a spus ” ma, nu te du la nici o operatie; tu fa ce-ti spun eu…
Cand te duci acasa sa te duci sa iti cumperi si sa iti face ceai de limba cerbului cu coaja de portocala dar neindulcit.
Bea asa timp de cateva luni, 2-3 luni, bea asa in loc de apa si apoi du-te la control”
Ceaiul acesta zdrobeste pietrele si le transforma in nisip.
O piatra localizata la fiere nu se poate elimina decat zdrobita si cu acest ceai se zdrobeste pe cale naturala.

Sa incerce toti careau probleme cu fierea si sa vada cum se vor simti.Părintele cunoştea medicină şi de multe ori ne spunea că “transpirăm” din cauză că nu ne funcţionează bine rinichii.
Îi spuneam că îmi cade părul iar el ne dădea remedii, că şi părul trebuie să se hrănească şi ne spunea să facem gălbenuş de ou cu ulei de ricin şi să ne spălăm capul şi să-l clătim cu oţet de mere.
Totdeauna ne dădea soluţii la probleme de sănătate.



Înainte de căsătorie ne-am dus amândoi la Mănăstirea Prislop pentru a primi de la Părintele Arsenie binecuvântare pentru căsătorie, să ne spovedim şi să ne împărtăşim.
Odată cu noi a venit la mănăstire şi un băiat de vreo 25 de ani, olog.
Patru oameni l-au dus în braţe.
Sâmbătă seara l-a spovedit, iar duminică oamenii l-­au dus în biserică.
Când ne-am împărtăşit cu toţii, acel olog a rămas în urmă.
Oamenii s-au apropiat să-l ridice, dar Părintele Arsenie i-a zis unuia:
 ”Nu-l lua de braţ, Gheorghe . Ridică-te în picioare”.
“Dar, Părinte de patru ani de zile nu am mai umblat !”.
“Ridică-te în picioare şi zi: Doamne, Iisuse Hristoase, ajută-mă! Dai un pas, mai dai un pas şi zi: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, fă ca Sfânta Împărtăşanie să pătrundă în toate încheieturile mele, în toţi rărunchii mei şi să mă fac sănătos”.
Şi l-a împărtăşit şi a ieşit din biserică la braţ cu acei oameni.
S-a mirat toată lumea, iar mama lui plângea de bucurie de uda pământul. (Cismaş Eugenia, 78 ani, Făgăraş


Povestirile unei credincioasa din SINCA VECHE, un sat din Tara Fagarasului
La vremea cand era doar o copila, Lucia Chima se ghemuia in varful patului, langa soba incinsa si asculta, cu pisica in brate, minunatele povesti ale mamei, despre un calugar ce aparuse prin satele fagarasene, impresionand multimile cu vorba sa. Se auzise ca ar fi mot, venit din Muntii Apuseni. I se spunea, inca de atunci, “biciul lui Dumnezeu”… Raspandita prin satele de la poalele Fagarasilor, vestea aduna multimi de oameni la Manastirea Sambata, acolo unde predica acel tanar monah, ce parea sa deschida cerurile. Erau anii primejdiosi ai celui de-al doilea razboi mondial, iar lumea cauta cu infrigurare semne de sprijin din partea lui Dumnezeu. Dupa ce se intorceau de la manastire, taranii povesteau, de-a dreptul cutremurati, cum le citise gandurile acel monah. Parintele fascina multimile cu darul sau de-a sti totul despre fiecare credincios pe care il privea in ochi. In scurt timp, el ajunsese sa fie considerat un fel de “oracol divin”! Lucia Chima povesteste: “Pe vremea cand eu inca nu ma nascusem, un unchi al mamei lucra impreuna cu o echipa de meseriasi la restaurarea unor parti din asezamantul manastiresc. Intr-o buna zi a mai fost adus inca un mester, chiar de la noi din sat. Cand barbatul a intrat in curtea manastirii, unde era dezordine ca intr-un santier, s-a impiedicat de un capat de bustean pe care l-a injurat napraznic. In aceeasi zi, spre sfarsitul amiezii, parintele Arsenie, abia intors de la Sibiu, se grabea sa ajunga la biserica pentru slujba vecerniei. El s-a oprit langa acel strain, in curte, de fata cu unchiul mamei, si l-a apostrofat: “Ma, Gheorghe, ce vina are lemnul ca tu te-ai impiedicat de el? Si sa nu mai injuri in sfanta manastire niciodata, ca sa nu te certe Dumnezeu in locul meu!”. Unchiul, impreuna cu cei aflati in preajma, au impietrit, iar mesterul vinovat se uita la tanarul calugar cu gura cascata. Parintele nu avusese de unde sa afle nici intamplarea cu pricina, nici numele barbatului din Sinca, pe care il vedea pentru prima oara in viata… De la astfel de fapte modeste, dar uimitoare, a inceput sa creasca legenda parintelui Boca! Altadata, imi povestea mama, o familie de crestini din Tohan s-a dus la Sambata pentru un maslu. Cu aceeasi ocazie, taranii s-au plans ca li se furasera caii de curand. Dupa ce i-a ascultat, parintele a raspuns scurt: “Duceti-va pana in Poiana Marului la alde Ilie Tamadau, sa va luati caii inapoi, dar sa-mi promiteti ca nu va luati la harta! Sa-l iertati pentru fapta rea, ca sa va ierte si voua Cel de Sus alte pacate…””. Asa a-nceput legenda parintelui Arsenie Boca, iar dupa mutarea sa la Manastirea Prislop, fagarasenii, care il considerau inca de pe atunci ca un “bun” al lor, au mers dupa el pana in Tara Hategului. Oamenii plecau in grupuri de cateva carute, cu merinde la ei, din cele mai indepartate colturi ale Tarii Fagarasului, si se intorceau acasa peste 3-4 zile. Parintele Arsenie Boca nu a uitat intreaga viata aceasta emotionanta fidelitate duhovniceasca, exclamand de nenumarate ori: “Astia sunt fagarasenii mei, poporul meu in picioare!”. In 1949, dupa cea dintai arestare a parintelui, s-a aratat primul mare semn dumnezeiesc. Lumea vorbea ca intr-o noapte, cucernicul monah fusese scos din celula unde se afla in arestul Securitatii de la Hateg, de doi militieni brutali. Amandoi il apucasera de subsuori, luandu-l pe sus, in timp ce il insultau si il batjocoreau. Satrapii insisi au povestit peste ani cum parintele, inca buimac de somn, le-a iertat nelegiuirea, dar atat mana dreapta a unuia, cat si mana stanga a celuilalt, adica exact cele care l-au atins, s-au uscat in scurt timp… Cei doi au ramas infirmi pe viata si traiesc pana in ziua de azi. De atunci, s-a spus ca minunile parintelui Arsenie Boca se savarseau prin foc si cine indraznea sa il atinga cu dusmanie va fi ars de para focului dumnezeiesc!




Portret de sfant
“L-am intalnit pe parintele Arsenie pentru prima oara in 1984, cand am fost in pelerinaj la biserica din satul Draganescu, in apropierea Bucurestiului, pe care o pictase. In anii aceia, parintele era surghiunit, fusese indepartat de la Sambata, dar vestile despre el mergeau din om in om. Acolo unde se afla ca isi face aparitia parintele, se ducea si lumea, grabnic. Unii au umblat dupa el o viata intreaga, fara sa apuce sa-l mai vada. Eu am avut norocul asta la 24 de ani. Era inainte de Sf. Paste, chiar in Miercurea Mare din Saptamana Patimilor. N-am sa pot uita tot restul vietii mele acea intalnire! Cand am pasit in biserica, dupa un lung si obositor drum, lumea astepta la rand, asezata pe cateva siruri. Parintele Arsenie vorbea cu glas tunator, de rasuna tot naosul. Era inalt ca un brad sau cel putin asa mi s-a parut mie. Paloarea chipului parea sa il asemuie cu sfintii pictati de el insusi in fresca. Cand m-a strafulgerat cu privirea, prima oara, de departe, am simtit ca inmarmuresc. Desi albise deja, caci trecuse de 70 de ani, avea ochii fara varsta, albastri ca un cer senin de vara, incredibil de mari, asa cum mi-i inchipuisem pe sfintii din evanghelii sau pe mucenicii martiri. Privirea aceea suprafireasca iti strapungea fiinta, pur si simplu. Te simteai impietrit si parca infricosat de pacatele pe care urma sa le marturisesti. Parintele vorbea rar si apasat. Dadea in vileag relele oamenilor, de fata cu toata lumea, ca sa se rusineze fiecare, ca la Judecata de Apoi. Unii isi pierdeau curajul, infricosati de ceea ce stiau ca facusera, si ieseau din rand, parasind biserica inainte de a ajunge pana in fata parintelui. Acei “dezertori”, cum ii numea el, nu puteau suporta sa fie tintuiti drept in inima. Depun marturie oricand: lumea se uita la parintele Arsenie ca la un apostol. Unii vorbeau in soapta, numindu-l chiar asa – “Sfantul”, “Apostolul”… Eu insami l-am considerat asa, desi ne certa amarnic pentru astfel de vorbe. “Nu ma faceti apostol sau sfant! Asemenea laude sunt trufie desarta si necuviinta in fata lui Dumnezeu. Credinciosul adevarat trebuie sa fie smerit. Nu exista om fara de pacate, in afara de Mantuitorul nostru! Ceea ce astept eu de la voi nu sunt laudele, ci pocainta, despartirea de naravurile pacatoase, faptele bune si ascultarea sfaturilor duhovnicesti”. Incremeneam cu totii, nevenindu-ne sa credem ca parintele ne [auzise] gandurile. N-am cunoscut niciodata in viata pe cineva aidoma lui, cu toate ca am trecut si pe la parintele Cleopa, si pe la parintele Argatu, si pe la maica Veronica…” Dar experienta mistica traita de Lucia Chima in prezenta marelui duhovnic ortodox abia incepea!
Biciul lui Dumnezeu
“Stateam cuminte si asteptam sa-mi vina randul. Parintele tuna si fulgera la crestini, iar eu ma faceam tot mai mica, pe masura ce ma apropiam de el. Cu epitrahilul tras peste un halat, cu o caciula pe cap si cu pantofii incaltati in galosi, parintele Arsenie catehiza, predica, mustra si binecuvanta, dezvaluind pacatele fiecaruia, dupa masura. Am fost martora unor scene care m-au infricosat… Un barbat de vreo 50 de ani se arsese pe fata cu azot si era desfigurat. Dar nu pentru asta venise la parintele, ci doar pentru a-i inmana un modest pomelnic. Duhovnicul l-a strapuns cu privirea, dupa care l-am auzit spunand: “De ce crezi tu, crestine, ca te-ai ars chiar pe fata, ca sa fii respingator pentru toata lumea?” Barbatul amutise. “Sa-ti spun eu de ce… Ti-ai batut joc de o fata in tinerete, dar nu ai luat-o de nevasta. A ramas singura, pana la varsta asta, si este si stearpa, pe deasupra, fiindca a avortat, ca sa evite rusinea unui copil fara tata, iar de atunci, n-a mai putut ramane insarcinata. Ai pacatuit si tu, dar ai impins-o si pe ea spre pacat! Acum, platesti cu suferinta asta…”. Omul isi plecase ochii in pamant si plangea infundat, cu pomelnicul uitat intr-o mana. O femeie trecuta de 60 de ani, din Sambata de Jos, se plangea ca fiul ei s-a apucat de baut si o bate cu lantul de cate ori se imbata. Parintele a ascultat-o, privind tinta in ochii sai, apoi l-am auzit cum ridica vocea: Pe tine te bat de fapt cele 22 de avorturi pe care le-ai facut! Stii ce inseamna asta? Auzi acum: asta inseamna tot atatea suflete care s-au dus pe lumea cealalta, fara a fi fost botezate, si nu vor putea intra in Imparatia Cerurilor niciodata, din cauza ta! In schimb, tu ai strans bani si ti-ai facut ditamai cavoul, de parca dupa moarte vei ramane acolo. O alta femeie, din Gura-Hont, venise pentru o slujba de pomenire, fiindca ii murise baiatul in armata, cu numai doua saptamani in urma. Parintele a dojenit-o parca mai bland: Aminteste-ti pacatele tineretii tale si sa-I multumesti lui Dumnezeu ca ti-au mai ramas inca patru copii in viata, alaturi de tine, cu care te vei ajuta la batranete. Nimic nu se petrece la intamplare, cum crede omul. Raul se abate asupra noastra dupa masura faptelor savarsite. Ce ramane neplatit pe lumea asta, platim pe lumea cealalta…. Apoi s-a adresat tuturor celorlalti, care asteptau in biserica, ridicand vocea: Rugati-va la Dumnezeu sa va pedepseasca in aceasta viata pentru faptele nespovedite de voi sau nedezlegate de duhovnicii vostri, caci in viata de apoi amarnice sunt pedepsele Celui de Sus!. Parca ne-a trecut un fior pe sira spinarii si s-a auzit, asa ca un murmur, printre oamenii ce se aflau in biserica… Ne infricosaseram toti. Atunci am inteles mai bine ca niciodata, de ce i se spunea parintelui Biciul lui Dumnezeu, cum imi povestise mama in copilarie.”
Turma fiilor duhovnicesti

Lucia Chima s-a intors la Sinca Noua coplesita de aceasta prima intalnire cu parintele Arsenie B Cand a ajuns inaintea parintelui Arsenie, Lucia Chima a inmarmurit, cuprinsa de mutenie. Isi aminteste si acum, de parca s-ar fi intamplat ieri. Tanara, pe atunci, femeie, venise la parinte sa-i marturiseasca dorinta de a avea un copil, desi medicii ii spusesera sa isi ia gandul de la asa ceva, fiindca suferea de o boala. Abia se casatorise si tinea foarte mult sa devina mama. Inainte de-a apuca sa deschida gura, parintele Arsenie a intrebat-o: “De ce te-ai dus la doi doctori?”. “Desi fusesem martora la scenele petrecute inaintea mea cu alti crestini, parca tot nu-mi venea sa cred!”, spune Lucia Chima. “Facusem exact asa cum spunea.” Parintele a continuat bland: “Tine-te de un singur doctor, primul, asta e mai bun, si nu mai lua atatea medicamente. Mergi doar la bai termale. Tu ai avut o raceala la sapte ani, dar o sa treaca totul. De-abia te-ai cununat, asa ca fii increzatoare. Peste patru sau cinci ani ai sa nasti o fetita blonda, de toata frumusetea, care iti va aduce multe bucurii in viata. Acum, da-mi plicul din geanta. Numai banii astia ii primesc pe ziua de azi, pentru pomelnicul pe care mi l-ai adus de la consateanca ta, fiindca sunt trimisi cu mare credinta si nefericire”. “In acea clipa am inceput sa plang. Tremuram din tot trupul. Intr-adevar, aveam la mine un plic cu o hartie de 100 de lei si un pomelnic, de la Nastuca Musina, o fata foarte amarata de la noi din sat. Era handicapata, vorbea gangav, se cocosase si parea imbatranita inainte de vreme, de aceea noi ii si spuneam “Tuca Babii”. Traia de pe o zi pe alta, mai mult din mila celorlalti. Cand a auzit ca plec in pelerinaj sa-l intalnesc pe parintele Arsenie Boca, mi-a dat ultimii bani pe care ii mai avea in casa si mi-a dictat un pomelnic cu toti mortii ei dragi, pe care si-i mai amintea. Eu am insistat sa-si pastreze banii, spunandu-i ca ii voi plati eu pomelnicul, insa ea nu a vrut in ruptul capului. Dupa ce am ajuns la parintele Arsenie si m-am asezat la rand in biserica, am observat ca el ii mustra pe cei ce incercau sa il plateasca, fie si sub forma de danii. Le spunea: “Dati la saraci, nu mie!”. Atunci m-am simtit rusinata si am ascuns plicul in geanta. Ma hotarasem sa il rog pe parintele sa primeasca pomelnicul fara sa mai pomenesc ceva de bani. Cand am auzit ca-mi cere plicul, am inghetat… Imi dadeam seama ca el stia, pur si simplu, totul! Dar parintele a adaugat: “Astia sunt banii vaduvei sarace din Scriptura! Suta asta de lei este mai pretioasa decat un munte de aur. Asa se dovedeste credinta! Du-te si spune-i ca pe lumea asta este cea mai amarata fiinta, fiindca o mai asteapta si alte nenorociri, dar pe lumea cealalta ii promit ca va fi desfatata de fericire. Acolo se va intalni cu mine, dupa cum tanjeste astazi!”” “Parca eram fermecata. Timpul trecea, dar eu nu ma puteam desface de amintirea lui.” Peste trei ani, avea sa faca un nou pelerinaj, reintalnindu-se cu marele duhovnic. Semnele prorocirilor sale se implinisera. “Tuca Babii” fusese omorata de un hot, intr-o noapte, iar Lucia Chima nascuse o fetita blonda, frumoasa ca un inger. “Am plans in fata parintelui cand l-am revazut, caci el imi cunoscuse indoiala! Abia la a doua intalnire am simtit ca ma primise cu adevarat in turma fiilor sai duhovnicesti. Chiar si astazi circula vorba printre oameni ca parintele tinea minte absolut toate numele crestinilor carora le-a dat binecuvantarea. La Judecata de Apoi ii va lua sub aripa sa ocrotitoare pe toti aceia care au crezut cu adevarat in puterea lui…”



Epilog in Rai
Putin timp inaintea Revolutiei din Decembrie 1989, parintele Arsenie Boca s-a mutat la cele vesnice, intalnindu-se cu “Tuca Babii”, asa cum a promis chiar el. Parintelui Daniil, unul dintre cei din urma mucenici ai sai, astazi paroh la biserica din Densus, a apucat sa-i mai spuna, inainte de iesirea sufletului din trup: [Pecetluit sa-mi fie mormantul, pana la a doua venire a lui Hristos!]. Aceste vorbe le-a auzit Lucia Chima, rostite in 1997, la Manastirea Prislop, chiar de ucenicul sfantului. Testamentul verbal al parintelui Boca ii amana acestuia sanctificarea, atat de dorita-n Ardeal, acolo unde oamenii sunt convinsi ca, daca ramasitele sale ar fi deshumate, ele ar fi gasite intregi, frumos mirositoare si neputrezite, certitudine vie a sfinteniei lui. “Dar nici nu cred ca mai este nevoie de asa ceva”, spune Lucia Chima. “Parintele a trimis atatea semne minunate de pe lumea cealalta, incat se bucura de desfatarea cea fara de sfarsit a Raiului!” In cei 11 ani scursi de la moartea sa, taranii din Sinca Noua au aflat o multime de lucruri uimitoare, petrecute dupa moartea parintelui. Insa cel mai pretios si minunat mesaj pe care femeia credincioasa, Lucia, l-a primit de pe lumea cealalta, a fost un vis in care parintele Arsenie a venit sa-i vorbeasca numai si numai ei. Tocmai se intorsese dintr-un pelerinaj la mormantul parintelui si se simtea istovita, pana aproape de capatul puterilor. In aceeasi noapte, parintele Arsenie i s-a aratat in vis si i-a spus: [Prislopul si mormantul meu sunt departe de tine. Tu ma poti gasi oricand ai nevoie de mine in bisericuta de lemn de langa casa ta, chiar in stanga altarului, la strana. Este un loc ales, ce a gazduit o mare traire duhovniceasca. Sa ingrijesti biserica, sa o imbraci, sa o impodobesti, dupa puterile tale, caci face parte din mantuirea sufletului tau…]. Din acea zi, Lucia Chima a devenit binefacatoarea acelui lacas, dand ascultare inca o data invatatorului ei. De cate ori simte nevoia sa stea de vorba cu marele duhovnic, urca cei cativa pasi, in deal, descuie bisericuta si se asaza intr-o strana. In singuratatea linistita a acelui loc, de unde se vede toata valea paraului Sinca, ea se intalneste cu sufletul parintelui si isi aminteste de fiecare data vorbele pe care i le-a spus la ultima lor intalnire: [Un sfant se cunoaste abia dupa trecerea timpului. Cu cat se adauga mai multi ani dupa mutarea sa pe lumea cealalta si cu cat este mai indepartata amintirea lui pe lumea aceasta, cu atat va veni lumea spre el mai mult, daca a fost cu adevarat un slujitor al lui Dumnezeu]. Intr-o bisericuta de lemn, ascunsa pe un deal in inima Tarii Fagarasului, Lucia Chima se intalneste in fiecare zi ce i-a mai ramas de trait cu preasfantul parinte Arsenie Boca, caci sufletul parintelui a ramas acasa, pe meleagurile unde si-a inceput slujirea Celui de Sus. La capatul timpurilor, Ardealul se va muta in Rai, pentru a-l urma pe parintele Arsenie in vesnicie…




Minuni
Cat parintele Arsenie era la Prislop, socrul meu a ramas trei luni de zile la manastire si a lucrat. Intr-o zi, vine un cetatean pe numele lui Ilie, bolnav. De la intrarea in manastire, parintele, care era sus pe un deal, l-a intampinat cu intrebarea: “Cum e Ilie, asa-i ca-i pacat?”. Omul acela se impartasise cu nevrednicie. A vazut ca toata lumea merge la impartasit si s-a dus si el, beat. Si pe urma s-a aprins impartasania in el si a alergat la toti medicii, in toata tara, si nimeni nu-l putea ajuta cu nimic. Si atunci, a auzit de parintele Arsenie si s-a dus la manastire. Si parintele i-a spus si pe nume, si i-a spus si ce pacat a facut, fara sa-l fi vazut pana atunci. Parintele i-a dat indrumare ca trebuie sa ramana la manastire trei luni, ca sa poata fi lecuit. Dupa o luna, omul s-a dus la parinte si i-a spus: “Eu vreau sa merg acasa la copii si la nevasta”. Parintele i-a spus: “Nu te duce, ca nu te-ai vindecat”. “Ba, eu vreau sa ma duc.” “Mai, iar te-apuca, stai aici, ca inca nu te-ai vindecat”. Si a plecat omul si iar i-a fost rau. Cand incepea sa arda impartasania inauntru, zice ca tipa si se zbatea tulburat. Si atunci s-a intors inapoi si a ramas trei luni de zile si s-a lecuit.Multi dintre credinciosii pe care i-am intalnit in calitate de preot de-a lungul timpului mi-au spus despre minunile parintelui. Unele dintre acestea sunt pe cat de simple, pe atat de greu de explicat. De pilda, imi spunea o doamna de la oras ca sotul ei era tare betiv si nu stia cum sa scape de aceasta patima. A fost la parintele Arsenie si l-a rugat cu lacrimi in ochi sa se roage pentru indreptarea lui. Si, intr-o buna zi, acestui om dintr-o data i-a pierit orice atractie fata de bautura…











Citeste mai mult: adev.ro/nkxt27
Părintele Arsenie Boca a devenit unul dintre cei mai iubiţi duhovnici ai românilor. De numele preotului-martir, al cărui mormânt din Prislop este loc de pelerinaj pentru creştini, sunt legate o mulţime de mărturii fabuloase. Unii dintre cei care l-au cunoscut au vorbit despre forţa videcătoare a acestuia sau despre ajutorul divin mijlocit de el. Părintele Arsenie Boca a devenit în ultimii ani un personaj fabulos al ortodoxiei. Locul de veci al fostului stareţ al mănăstirilor Prislop şi Brâncoveanu este vizitat săptămânal de mii de oameni, veniţi să se roage în faţa mormântului împodobit cu flori, cu credinţa că vor fi ajutaţi sau îi vor ajuta astfel pe cei dragi. Duhovnicul este considerat de mulţi dintre credincioşi un adevărat sfânt, iar în ultimii ani au apărut numeroase mărturii despre darurile divine cu care Arsenie Boca ar fi fost înzestrat. Unele dintre ele vorbesc despre minunile părintelui, despre puterea vindecătoare a acestuia şi despre modul în care acesta putea vedea în sufletul oamenilor. Cât adevăr prezintă mărturiile despre părintele Arsenie Boca este greu de stabilit. O serie de cărţi şi studii au fost dedicate în ultimii ani minunilor, mărturiilor şi sfaturilor atribuite duhovnicului. Iată câteva dintre mărturisiri, publicate în volumele biografice şi religioase.

Citeste mai mult: adev.ro/nkxt27
Părintele Arsenie Boca a devenit unul dintre cei mai iubiţi duhovnici ai românilor. De numele preotului-martir, al cărui mormânt din Prislop este loc de pelerinaj pentru creştini, sunt legate o mulţime de mărturii fabuloase. Unii dintre cei care l-au cunoscut au vorbit despre forţa videcătoare a acestuia sau despre ajutorul divin mijlocit de el. Părintele Arsenie Boca a devenit în ultimii ani un personaj fabulos al ortodoxiei. Locul de veci al fostului stareţ al mănăstirilor Prislop şi Brâncoveanu este vizitat săptămânal de mii de oameni, veniţi să se roage în faţa mormântului împodobit cu flori, cu credinţa că vor fi ajutaţi sau îi vor ajuta astfel pe cei dragi. Duhovnicul este considerat de mulţi dintre credincioşi un adevărat sfânt, iar în ultimii ani au apărut numeroase mărturii despre darurile divine cu care Arsenie Boca ar fi fost înzestrat. Unele dintre ele vorbesc despre minunile părintelui, despre puterea vindecătoare a acestuia şi despre modul în care acesta putea vedea în sufletul oamenilor. Cât adevăr prezintă mărturiile despre părintele Arsenie Boca este greu de stabilit. O serie de cărţi şi studii au fost dedicate în ultimii ani minunilor, mărturiilor şi sfaturilor atribuite duhovnicului. Iată câteva dintre mărturisiri, publicate în volumele biografice şi religioase.

Citeste mai mult: adev.ro/nkxt27

duminică, 22 martie 2015

Rugaciuni inchinate Parintelui Arsenie Boca

                             Rugăciune către Sfîntul Parinte Arsenie Boca


* Este o rugaciune grabnic ajutatoare pentru cei care se afla in grele suferinte, in mari dureri, mahniti si boli. Rugaciunea se citeste cu multa credinta si nadejde ca Bunul Dumnezeu se va milostivi si ne va ajuta avandu-l ca mijlocitor pe parintele nostru drag Arsenie Boca.



Sfinte preacuvioase părinte Arsenie, îndrumător al sufletelor noastre şi tămăduitor al bolilor sufleteşti şi trupeşti, ca cel ce ai fost împodobit cu adânc de cunoaştere a făpturii omeneşti, te rugăm în vreme de durere şi mâhnire, cată cu milă spre noi păcătoşii fiii tăi şi mijloceşte către preabunul nostru Mântuitor. Preacuvioase părinte Arsenie, te rog cu lacrimile mele, vezi-mă acum stând în patul suferinţei mele trupeşti, ascultă preacuvioase părinte Arsenie şi glasul meu de rugăciune, cere de la preabunul Dumnezeu, iertare de păcatele ce le-am făcut eu ca un om. Şi vindecare de toată neputinţa. Părinte Sfinte ce ai mare îndrăzneală înaintea Tronului ceresc, te chem, cu amare lacrimi, dar cu nădejdea, că cele spuse vindecare îmi vor da mie. Vindecarea sufletului şi a trupului meu, spre mântuire şi Sfinţire le vom dobândi prin tine cel ce ne-ai încredinţat de mila lui Dumnezeu prin aceste Sfinte cuvinte:, Eu mă duc, dar de acolo de unde voi fi, am să vă ajut mai mult ca şi până acum”. După cum în viaţă aflaţi în mari necazuri îi tămăduiai îndată, şi acum pe noi cei păcătoşi, însă chemaţi cu dragoste părintească la mormântul tău încununat cu har ceresc şi flori, ne primeşte şi ne mângâie, sfânt şi bun părinte; ne scoate pe noi părinte Arsenie din negura păcatelor şi a patimilor; şi dăruieşte-ne binecuvântarea ta ca să purtăm crucea vieţii spre înviere, şi luminare desăvârşită. Doctor şi tămăduitor de orice suferinţă, te rugăm vindecă-ne pe noi, fiii tăi şi pe cei ce îi aducem în lacrimi şi rugăciuni la crucea sfântă a mormântului tău, izvorâtor de pace har şi binecuvântarea ta de bun şi sfânt părinte, îţi mulţumim şi te rugăm să ne fii mereu aproape cu rugăciunea şi ajutorul ce ni-l aduci din cerul Sfânt, spre slava Marelui şi minunatului nostru Dumnezeu şi spre a sufletelor noastre mântuire. Amin.

Imagine




Rugăciunea Părintelui Arsenie Boca


Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întuneric. Patimile au pus tină pe ochii minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind în noi inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţa în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haină, aşa risipind în deşert zilele noastre, umbriţi şi dosădiţi până la pământ.
Doamne, Cel ce vii între oameni în taină, ai milă de noi şi pune foc temniţei, aprinde dragostea în inimile noastre, arde spinii patimilor noastre şi fă lumină sufletelor noastre.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, vino şi Te sălășluiește întru noi împreună cu Tatăl şi cu Duhul Tău cel Sfânt. Căci Duhul Sfânt se roagă printre noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea rămân neputincioase.
Doamne, Cel ce vii în taină, ai milă de noi, căci nu ne dăm seama cât suntem de nedesăvârşiţi şi cât eşti de aproape de sufletele noastre şi cât ne depărtam noi prin păcatele noastre.
Ci luminează lumina Ta peste noi, ca să vedem lumina prin ochii Tăi, să trăim în veci prin viaţa Ta.

Lumina şi Bucuria noastră, slavă Ţie! Amin.




Rugaciune

Doamne, Iisuse Hristoase, primeste ostenelile, slujbele si sfintele rugaciuni ale robului Tau, Parintele nostru Arsenie, care mult s-a ostenit si a slujit Tie, ca sa-ti castige suflete, intorcandu-le de la viata si faptele cele pacatoase ale lor (ca si de la moarte, de cateva ori a surprins si a scapat o tanara in momentul cand voia sa se sinucida) si pilda de rabdare si dragoste parinteasca ne-a dat.
Te rugam, Stapane, ajuta-ne sa slujim si noi cu dragoste, in curatie trupeasca si sufleteasca, prin rugaciuni neincetate sa Te marim, sa Te binecuvantam si sa urmam sfaturile robului Tau, Parintele nostru Arsenie, pe care il rugam: roaga-te, Sfinte, Prea Cuvioase Parinte Arsenie, ca si noi, in viata ce ne-o petrecem sa implinim poruncile Domnului si sfaturile ce ni le-ai dat si invataturile din multele si minunatele predici pe care le-ai rostit.
Pomeneste-ne, acum, din Imparatia Cerurilor, unde Te veselesti cu toti Sfintii si cu Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, care te-a incredintat in Muntele Athosului sfantului ce traia acolo cu 200 de ani in urma si cu tine sa ne veselim in veci.
Amin.

Rugaciunea Parintelui Arsenie Boca



Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca astăzi toată ziua să am grijă să mă leapăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac, şi astfel, ţinând la mine, Te pierd pe Tine.
Doamne Iisuse Hristoase ajută-mi ca rugaciunea Prea Sfânt Numelui Tău să-mi lucreze în minte mai repede decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, că iată mint în tot ceasul.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întunerec. Patimile au pus tină pe ochiul minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţa în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haină, şi aşa risipim în deşertăciuni zilele noastre, umiliţi şi dosădiţi până la pământ.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Pune foc temniţei în care Te ţinem, aprinde dragostea Ta în inimile noastre, arde spinii patimilor şi fă lumină sufletelor noastre.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul, că Duhul Tău cel Sfânt Se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea noastră rămân pe jos neputincioase.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că nu ne dăm seama ce nedesăvârşiţi suntem, cât eşti de aproape de sufletele noastre şi cât Te depărtăm prin micimile noastre, ci luminează lumina Ta peste noi ca să vedem lumea prin ochii Tăi, să trăim în veac prin viaţa Ta, lumina şi bucuria noastră, slavă Ţie. Amin.





Paraclisul Parintelui Arsenie Boca

Paraclisul Prea Cuviosului Părinte Arsenie Boca



După obişnuitul început, zicem:
Tropare glasul al 4-lea:
Pe Sfântul Părinte Arsenie, slujitorul cel plin de râvnă şi dragoste dumnezeiască, cu bucurie, toţi cei credincioşi să-l lăudăm, căci sfânt povăţuitor şi rugător fierbinte ni l-a dăruit Dumnezeu, spre izbăvire de necazuri, boli şi suferinţe, spre mântuirea şi sfinţirea sufletelor noastre. (de două ori)
Slavă… şi acum…
Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururi a spune puterile tale noi nevrednicii, că, de nu ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi din atâtea nevoi sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu izbăveşti pe robii tăi pururi din toate nevoile.
Psalmul 50

CANONUL: Cântarea întâi, glasul al 8-lea

Apa trecându-o ca pe uscat şi din răutatea egiptenilor scăpând, israeliteanul striga: Izbăvitorului şi Dum­nezeului nostru să-I cântăm.
Stih: Sfinte Părinte Arsenie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi, fiii tăi.
Vlăstar ales din pământ românesc, plămădit cu har în grădina Maicii Sfinte, ai adunat, Părinte, cu îmbelşugare, daruri cereşti şi roade nemuritoare, spre a Domnului slăvire şi a noastă mântuire.
Stih: Sfinte Părinte Arsenie, roagă-te lui Hristos Dum­nezeu pentru noi, fiii tăi.
Chemat spre a Domnului slujire, prin a Măicuţei Cereşti ocrotire, ai purtat cu aleasă cinstire a preoţiei jertfire prin care, ca un părinte adevărat, cu vrednicie te-ai încununat.

Slavă…

Făclie luminoasă te-ai arătat celor ce rătăcesc în neguri de păcat. Luminează-ne şi pe noi, Părinte sfinte, cu harul şi rugăciunea ta fierbinte, ca să urmăm spre înnoire, liman de mântuire şi sfinţire.

Şi acum…

Fecioară Preacurată, ai milă şi te roagă pentru noi, cei cufundaţi în patimi şi nevoi, să alegem calea de sfinţenie asemenea Sfântului părinte Arsenie care, urmându-ţi ţie, este sălaş strălucitor de curăţie.

Cântarea a 3-a

Doamne, Cel ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta; că Tu eşti marginea doririlor şi a credincioşilor întărire, Unule, iubitorule de oameni.
Stih: Sfinte Părinte Arsenie, roagă-te lui Hristos Dum­nezeu pentru noi, fiii tăi.
Făcându-te asemenea serafimilor prin slujire neprihănită, prin post, rugăciune şi aspră nevoinţă, te-ai îmbogăţit cu rodul ostenelilor, din care ne dăruieşte şi nouă grabnic ajutor.
Stih: Sfinte Părinte Arsenie, roagă-te lui Hristos Dum­nezeu pentru noi, fiii tăi.
Prin lacrimă şi nevoinţă, prin jertfă şi suferinţă te-ai făcut, Sfinte Părinte, pildă de curăţie şi răbdare, de-aprinsă rugă şi iubire, ajungând la limanul cel lin, de unde ne ajută ca şi noi să ne sfinţim.

Slavă…

Dumnezeiescule Părinte, izbândă în viaţă şi mângâiere în nevoi, uşurare în ispite şi vindecare de păcate ne dăruieşte celor de am dobândit mijlocirea ta fierbinte şi al tău ajutor.

Şi acum…

Preasfântă Măicuţă, podoabă de lumină cerească şi har dumnezeiesc, luminează şi sufletele noastre, ca să cunoască pacea şi bucuria Mirelui Ceresc.
Izbăveşte-ne pe noi, fiii tăi, Sfinte Părinte Arse­nie, purtătorule de Dumnezeu, pe cei ce cu credinţă curată alergăm la tine ca la un grabnic ajutător în nevoi şi cere pentru toţi îndreptare, sufletelor luminare şi trupurilor vindecare.
Caută cu milostivire, cu totul lăudată Născătoare de Dumnezeu, la necazul cel cumplit al trupului meu şi vindecă durerea sufletului meu.
Ectenie…

Sedealna, glasul al 2-lea

Apărător puternic şi turn nebiruit te-ai arătat preaînţelepte, celor ce cu credinţă şi cucernicie aleargă la tine, iar cu umilinţă şi nădejde îţi strigă: Sfinte Părinte Arsenie, de Dumnezeu purtătorule, vino degrabă şi din primejdii ne slobozeşte, ca cel ce stai pururi înaintea Sfintei Treimi.

Cântarea a 4-a

Am auzit, Doamne, taina rânduielii Tale, am înţeles lucrurile mâinilor Tale şi am preaslăvit dumnezeirea Ta.
Stih: Sfinte Părinte Arsenie, roagă-te lui Hristos Dum­nezeu pentru noi, fiii tăi.
Cel ce întreaga-ţi făptură şi inimă le-ai împodobit cu iubirea cea sfântă şi dumnezeiască prin mijlocire, dragoste şi mângâiere pământească, nu înceta din sfinţita rugăciune pentru pacea între oameni şi bună­voire în lume.
Stih: Sfinte Părinte Arsenie, roagă-te lui Hristos Dum­nezeu pentru noi, fiii tăi.
Scânteie de har ce aprinde sufletele noastre de căinţă, de rugă şi ceresc dar eşti pentru noi, Părinte; făclie spre luminare şi cale spre cer, prin smerită ascultare.

Slavă…

Cu râvnă şi trudă neobosită ai adunat, Părinte, vistierii nemuritoare, podoabe şi daruri alese, din care ne îmbogăţeşte pe noi, cei sărăciţi, ce suntem de patimi şi păcate istoviţi.

Şi acum…

De dor ceresc şi râvnă sfântă, Preasfânta Preacurata Maică, ne umple inimile noastre; iar prin a ta bună povăţuire, ridică-ne din multa lenevire.

Cântarea a 5-a

Luminează-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale şi cu braţul Tău cel înalt, pacea Ta dă-ne-o nouă, iubitorule de oameni.
Stih: Sfinte Părinte Arsenie, roagă-te lui Hristos Dum­nezeu pentru noi, fiii tăi.
Din dureri, păcate şi amar, aducem lacrimi şi rugă fierbinte, ca să primim iertare şi mângâiere de har prin tine, bun şi sfânt Părinte.
Stih: Sfinte Părinte Arsenie, roagă-te lui Hristos Dum­nezeu pentru noi, fiii tăi.
Dăruit de Cerul Preaînalt pentru a noastră mântuire, dreptar te-ai făcut prin povăţuire, inimă curată arzând de foc ceresc şi iubire; arată-ne şi nouă calea ce duce la nepătimire prin iertare de păcate şi dumnezeiască întărire.

Slavă…

Dumnezeiescule Părinte, a pământului românesc odraslă sfântă, sfeşnic luminat şi podoabă binecuvântată, alinare şi vindecare a durerilor, te rugăm, scapă‑ne de viforul primejdiilor.

Şi acum…

Prea binecuvântată Stăpână de Dumnezeu Născătoare, de-a pururi a noastră mijlocitoare, caută spre fiii duhovniceşti ai Părintelui Arsenie, povăţuindu-ne pe calea de smerenie şi te roagă Fiului tău să ne păzească de ispita celui rău.

Cântarea a 6-a

Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune necazurile mele, căci s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi viaţa mea s-a apropiat de iad şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.
Stih: Părinte Arsenie, roagă-te lui Hristos Dum­nezeu pentru noi, fiii tăi.
Rugămu-te pe tine, Sfinte, ca, prin rugăciunile tale şi cu a ta apărare, degrabă să aflăm uşurare de vicleniile cele multe, dăruindu-ne cu îndurare a ta binecuvântare.
Stih: Părinte Arsenie, roagă-te lui Hristos Dum­nezeu pentru noi, fiii tăi.
Cuvânt de înţelepciune, prin glasul tău ceresc, rosteşte-l cu putere inimilor noastre, ca să ne izbăvim de patimi şi năpaste, prin multă străduinţă şi cu adâncă pocăinţă.

Slavă…

Ocrotitor şi pavăză nebiruită eşti celor ce te cheamă la vreme de ispită, căci cu grăbire ridici amara suferinţă unde găseşti un bob de rodnică credinţă stropit cu lacrimă de umilinţă.

Şi acum…

Preasfântă Maică, a noastră bună rugătoare, ne fii de-a pururi lumină călăuzitoare pe marea vieţii învolburate de răutate şi păcate, să ajungem la viaţă de sfinţenie asemenea Sfântului Părinte Arsenie.
Apoi troparele de după cântarea a 3-a
Izbăveşte-ne pe noi, fii tăi, Sfinte Părinte Arsenie, purtătorule de Dumnezeu, pe cei ce cu credinţă curată alergăm la tine ca la un grabnic ajutător în nevoi şi cere nouă îndreptare, sufletelor luminare şi trupurilor vindecare.
Caută cu milostivire, cu totul lăudată Născătoare de Dumnezeu, la necazul cel cumplit al trupului meu şi vindecă durerea sufletului meu.
Doamne miluieşte (de 3 ori) Slavă… şi acum…
Părinte de trei ori fericite, jertfelnic slujitor al Tainelor Sfinte, fierbinte rugător şi mare liturghisitor, stâlp de răbdare şi cale de îndreptare, ai multă îndurare spre cei de rele înlănţuiţi, spre cei din lume istoviţi, ai milă şi te roagă Cerescului Părinte să scape şi ale noastre suflete prihănite.

Prochimen: glasul al 4-lea

Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului.
Stih: Ce vom răsplăti Domnului pentru toate câte ne-a dat nouă?

Evanghelia de la Ioan 15, 7-16

Dacă rămâneţi în Mine şi cuvintele Mele rămân în voi, cereţi ceea ce voiţi şi se va da vouă. Întru aceasta a fost slăvit Tatăl Meu, ca să aduceţi roadă multă şi să vă faceţi ucenici ai mei. Precum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi; rămâneţi întru iubirea Mea.
Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne întru iubirea mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân întru iubirea Lui. Acestea vi le-am spus ca bucuria Mea să fie în voi şi ca bucuria voastră să fie deplină. Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unul pe altul precum v-am iubit Eu. Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi. Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc. De acum nu vă mai zic slugi, că sluga nu ştie ce face stăpânul său, ci v-am numit pe voi prieteni, pentru că toate câte am auzit de la Tatăl Meu vi le-am făcut cunoscute.
Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi roadă să aduceţi; şi roada voastră să rămână, ca Tatăl să vă dea orice-I veţi cere în numele Meu.

Slavă…

Pentru rugăciunile Cuviosului Tău, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Şi acum…

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale şterge fărădelegile noastre.

Stihira glasului al 6-lea

Mare apărător şi rugător te are pe tine neamul românesc, acoperământ şi scăpare te-au dobândit cei ce cu credinţă te cheamă în rugăciune. pentru aceasta nu ne lipsi pe noi fiii tăi de a ta sfântă ocrotire, ca să lăudăm din adâncul sufletelor noastre a tale învăţături şi lucrări bine plăcute lui Dumnezeu.
Preotul: Mântuieşte, Doamne, poporul Tău…
Doamne miluieşte (de 12 ori)
Cu mila şi cu îndurările…

Cântarea a 7-a

Tinerii cei au mers din Iudeea în Babilon oarecând, cu credinţa Treimii, văpaia cuptorului au călcat‑o cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Stih: Părinte Arsenie, roagă-te lui Hristos Dum­nezeu pentru noi, fiii tăi.
Sfinte Părinte Arsenie, cel plin de înţelepciune şi dar ceresc, arată pline de fericire sufletele celor ce te laudă şi te cinstesc, învăţându-le să cânte totdeauna: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Stih: Părinte Arsenie, roagă-te lui Hristos Dum­nezeu pentru noi, fiii tăi.
Prin patimă de mucenic ai devenit strălucitor; aprinzându-ţi sufletul de cerescul dor, ne umple şi ale noastre inimi robite de păcat cu foc ceresc şi-adevărat, ca să cântăm cu credinţă: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Slavă…

Cinstitul tău mormânt, Părinte bun şi sfânt, e pen­tru ai tăi fii chemaţi şi binecuvântaţi tărâm de pace, linişte şi har, în care noi cântăm cu adevărat: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Şi acum…

Viaţă curată şi minte luminată, duh de smerenie şi râvnă spre sfinţenie dăruieşte-ne, Fecioară Preasfântă şi Preacurată, în care noi cântăm cu adevărat: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Cântarea a 8-a

Să nu ne laşi, Părinte, lipsiţi de ajutorul tău, că mult ne-am depărtat de Bunul Dumnezeu, de aceea te rugăm: întinde a ta mână, să ne aşezi din nou întru lumină, ca să-L cântăm şi să-L preaînălţăm pe Hristos întru toţi vecii.
Stih: Părinte Arsenie, roagă-te lui Hristos Dum­nezeu pentru noi, fiii tăi.
Bobul de credinţă al sufletului meu fă-l să rodească apa cerească a darului tău, ca, împreună cu ai tăi fii, să fiu părtaş veşnicei bucurii, ca să-L slăvim pe Dumnezeu întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh.

Hristoase, Preadulce Mântuitor, să nu ne pierzi pe noi robiţi de patimi şi nevoi, ci ne iartă, pentru al nostru solitor, Părintele Arsenie, scump şi sfânt odor.

Şi acum…

Primeşte sufletele noastre, o, Maică Sfântă Preacurată, şi ruga noastră cea săracă o înalţă în cerurile sfinte de unde şi al nostru bun Părinte ne ajută cu mult mai mult ca înainte.

Cântarea a 9-a

Cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine Fecioară curată, noi cei izbăviţi prin tine, slăvindu-te cu cetele cele fără de trup.
Stih: Părinte Arsenie, roagă-te lui Hristos Dum­nezeu pentru noi, fiii tăi.
Cine va putea lăuda viaţa ta, fericite Părinte, şi cine va spune mulţimea faptelor tale sfinte de care se împărtăşesc ai tăi fii ce te cinstesc, bucuraţi de a ta ocrotire şi povăţuire, spre a lor sfinţire şi-nduhovnicire?
Stih: Părinte Arsenie, roagă-te lui Hristos Dum­nezeu pentru noi, fiii tăi.
Prin rugăciune, jertfă şi viaţă neîntinată, pildă aleasă şi binecuvântată te-ai făcut, spre bucuria celor pământeşti şi preaslăvirea celor sfinte şi cereşti.

Slavă…

Sfinte Preacuvioase Părinte Arsenie, nu ne uita pe noi cei renăscuţi spre sfinţenie, căci alergăm la tine purtaţi de dragostea firească şi-nvredniciţi de mângâierea cea dumnezeiască.

Şi acum…

Măicuţă Sfântă Preacurată, a noastră minunată bucurie, acoperământul celor ce te iubesc pe tine, roagă-te împreună cu dumnezeiescul Arsenie să dobândim cu toţii cerească-mpărtăşire.
Cuvine-se cu adevărat să te ferici, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi preanevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim!
Pe cel minunat între slujitorii şi sfinţii Mântuitorului Hristos, care mărgăritar ceresc s-a arătat prin via­ţă îngerească şi trudă pământească, pe Părintele Arsenie cel binecuvântat, cu laude şi cântări să-l lăudăm.
Pe steaua cea strălucitoare şi în chip cugetător luminătoare, pe dumnezeiescul Părinte Arsenie, toţi fiii săi, cu mare dragoste cinstindu-l, să-l lăudăm.
Se bucură pământul românesc, tresaltă inimile toate de darul cel dumnezeiesc cu care Domnul şi Măicuţa Lui l-au încununat, căci sufletele noastre în adânc le-a cer­cetat; pentru aceasta, mulţumirea drept-credincio­şilor cu cântări să-l lăudăm.
Vas ales de sfinţenie şi purtător al Duhului Sfânt, comoară cerească plămădită din al nostru strămoşesc pământ, pe Arsenie, Părinte Sfânt, cu aleasă dragoste în rugăciuni să-l lăudăm.
Cu dragoste şi mângâiere părintească, ne dărui pace şi linişte cerească, pentru a trăi spre a Domnului slăvire şi a ta pomenire şi cinstire.
Bucură-te, al tuturor creştinilor grabnic mijlocitor, bucură-te, al bolnavilor tămăduitor şi al întristaţilor mângâietor. Bucură-te, al Sfântului Altar ales liturghi­sitor, bucură-te, cinstit părinte cu sufletul a­prins de foc şi ceresc dor, bucură-te, de-a pururi al nostru bun şi sfânt povăţuitor!
Cu Născătoarea de Dumnezeu, cu Înaintemergă­torul Domnului, cu Apostolii, cu mucenicii, cu sfinţii şi toţi cuvioşii, roagă-te lui Dumnezeu, Sfinte preacuvioase Părinte Arsenie, pentru sufletele noastre.
Rugăciune către Sfântul Părintele nostru Arsenie
(pentru cei aflaţi în mari dureri, mâhniri şi boli)
Sfinte preacuvioase Părinte Arsenie, îndreptător al sufletelor noastre şi tămăduitor al bolilor sufleteşti şi trupeşti, ca cel ce ai fost împodobit cu adânc de cunoaştere a făpturii omeneşti, te rugăm în vreme de durere şi mâhnire, caută cu milă spre noi păcătoşii, fiii tăi, şi mijloceşte către Preabunul nostru Mântuitor iertare de păcate şi vindecarea de toată neputinţa.
Părinte Sfinte, ce ai mare îndrăzneală înaintea Tronului ceresc, te chemăm cu amare lacrimi, dar cu nădejde că cele spre vindecare sufletească şi trupească, spre mântuire şi sfinţire, le vom dobândi prin tine, cel ce ne-ai încredinţat prin aceste cuvinte: „Eu mă duc, dar de acolo de unde voi fi am să vă ajut mai mult ca şi până acum”.
După cum în viaţă, pe cei aflaţi în mari necazuri şi cumplite suferinţe îi tămăduiai îndată, şi acum, pe noi cei păcătoşi, însă chemaţi cu dragoste părintească la mormântul tău încununat cu har ceresc şi flori, ne primeşte şi ne mângâie, sfânt şi bun Părinte; ne scoate din negura păcatelor şi a patimilor; ne dăruieşte binecuvântare ca să purtăm crucea vieţii spre înviere şi luminare desăvârşită.
Doctor şi tămăduitor de orice suferinţe, te rugăm, vindecă-ne pe noi, fiii tăi, şi pe cei ce îi aducem în lacrimi şi rugăciuni la crucea sfântă a mormântului tău izvorâtor de pace, de har şi de binecuvântarea ta de bun şi sfânt Părinte. Îţi mulţumim şi te rugăm să ne fii mereu aproape cu rugăciunea şi ajutorul ce ni-l aduci din Cerul Sfânt, spre slava marelui şi minunatului nostru Dumnezeu şi spre a sufletelor noastre mântuire. Amin.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pen­tru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale şi ale Sfântului Părintelui nostru Arsenie, miluieşte-ne pe noi păcătoşii.

Acatistul Parintelui Arsenie Boca

Imagini pentru acatistul parintelui arsenie boca


Acatistul Sfantului Parintelui nostru Arsenie Boca


Rugaciunile incepatoare:
In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.
Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.
Aparatoare Doamna, pentru biruinta multumiri, izbavindu-ne din nevoi, aducem tie, Nascatoare de Dumnezeu noi robii tai. Ci, ca ceea ce ai stapanire nebiruita, slobozeste-ne din toate nevoile, ca sa strigam tie: Bucura-te, Mireasa, pururea fecioara!
Tropar, glasul al-8-lea
Intru tine, Parinte, cu osardie s-a mantuit cel dupa chip, caci luand Crucea, ai urmat lui Hristos si lucrand ai invatat sa nu se uite la trup, caci este trecator, ci sa poarte grija de suflet, de lucrul cel nemuritor.
Intru aceasta si cu ingerii impreuna se bucura, Prea Cuvioase Parinte Arsenie, duhul tau.

Codacul 1
Prea Cuviosului Parintelui nostru si al multora luminator si indreptator de suflete, veniti fratilor, sa-i aducem cu multumire laude si sa-l cinstim, zicandu-i : Bucura-te Sfinte, Prea Cuvioase Parinte Arsenie!
Icosul 1
Din parinti binecredinciosi ai rasarit, Parinte, ce ca un soare ai luminat si multe suflete necajite si ratacite le-ai indreptat pe calea mantuirii. Pentru acestea toate, noi iti aducem aceste laude :
Bucura-te, ca din parinti crestini ai rasarit;
Bucura-te, ca ei Iosif si Cristina s-au numit;
Bucura-te, ca maica ta Cristina, soarele si luna a visat ca are in pantece dupa ce te-a zamislit;
Bucura-te, caci cu adevarat, scara pentru noi ai fost;
Bucura-te, caci ca soarele si luna in viata ai luminat;
Bucura-te, al multora si al nostru luminator;
Bucura-te, ca pentru noi si pentru multi ai fost scump si sfant odor;
Bucura-te, soare din Muntii Apuseni aparut;
Bucura-te, luna din Vata de Sus;
Bucura-te, luceafar aparut din manastirea Brancoveanu;
Bucura-te, Sfinte, Prea Cuvioase Parinte Arsenie!
Codacul al-2-lea
Din copilarie te-ai aratat odor luminat de Duhul Sfant si parintii, vazandu-te copil ales, te-au dat la scoala mai inalta, ca sa inveti a canta : Aliluia!
Icosul al 2 –lea
Terminand teologia ai fost chemat la manastirea Brancoveanu de mitropolitul Nicolae Balan, si fiind calugarit la muntele Athos ai fost trimis, unde, intr-o padure, Maicii Domnului te-ai rugat sa te dea in seama unui povatuitor induhovnicit. Cu adevarat ai fost ascultat si dupa cum numai o data, pentru smerenie, ai spus acestea, noi iti aducem laude zicand :
Bucura-te, Parinte, ca Maica Domnului te-a ascultat;
Bucura-te, ca Maica Domnului la tine a venit;
Bucura-te, ca ea de mana te-a luat;
Bucura-te, caci pe munte inalt de mana te-a dus;
Bucura-te, ca te-a urcat pana sus;
Bucura-te, ca acolo, in grija sfantului, ce traia pe pamant de 200 de ani te-a dat;
Bucura-te, ca apoi Maica Domnului s-a facut nevazuta;
Bucura-te, ca urcand, frica nu-ti era;
Bucura-te, ca mare dar ai primit;
Bucura-te, ca pe multi i-ai luminat;
Bucura-te, Sfinte, Prea Cuvioase Parinte Arsenie!
Codacul al 3-lea
Ai spus, Parinte, ca Domnului Iisus in padure mult te-ai rugat sa-ti trimita in cale un bun povatuitor, dar n-ai ascultat. Iar dupa un timp, ti-ai dat seama ca El are o mama buna, care mijloceste pentru noi. Si atunci cu lacrimi te-ai rugat ei, iar ea de maini te-a luat si sfantului in varful muntelui in grija te-a dat, iar noi, minunandu-ne de asa mare dar, iti cantam : Aliluia!
Icosul al 3 –lea
Dupa un an ai venit de la muntele Athos la manastirea Brancoveanu si, incepand munca de duhovnic, infricosat te-ai aratat noua si multora care veneau la marturisit, caci mai dinainte le stiai faptele. Iar noi, despre darul pe care-l aveai iti cantam acestea:
Bucura-te, ucenicul Maicii Sfinte;
Bucura-te, ca de la ea ai primit cinste;
Bucura-te, ca dar de a prooroci ai primit;
Bucura-te, ca multora pe nume le spuneai;
Bucura-te, ca faptele si pacatele le descopereai;
Bucura-te, ca si sfarsitul unei fete l-ai spus;
Bucura-te, ca ea venise sa te ispiteasca;
Bucura-te, ca i-ai spus sa se pregateasca;
Bucura-te, ca Mirele ei este pe cale sa vina sa o duca;
Bucura-te, ca moartea, dupa putin timp a dus-o;
Bucura-te, ca noi tare ne-am minunat;
Bucura-te, ca multa lume te-a laudat;
Bucura-te, Sfinte, Prea Cuvioase Parinte Arsenie!
Condacul al 4-lea
Facandu-te preot si duhovnic si incepand lumea a marturisi, si doar pe unii a-i impartasi, povatuindu-i sa nu mai pacatuiasca,ci sa cante lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Multi dintre credinciosi s-au dedat iarasi la rautati dupa ce i-ai impartasit, iar tu Parinte, simtind cu duhul rautatile lor, te-ai rugat lui Dumnezeu sa-ti descopere pricina pentru care nu se lasa de pacate si acestea ti s-au aratat si noua ni le-ai spus, pentru care te laudam :
Bucura-te,ca in gradina manastirii stand, in amiaza mare, nor negru ai vazut pe munte;
Bucura-te, ca in nor, mare galagie ai auzit;
Bucura-te, caci cu mare atentie ai privit;
Bucura-te, ca in mijlocul norului, pe un scaun infricosator, pe satana, de ceata draceasca, l-ai vazut incojurat;
Bucura-te, ca ai auzit ca porunca dracilor, satana, le-a dat;
Bucura-te, ca viclesugul lor l-ai auzit, adica sa sopteasca oamenilor ca nu exista Dumnezeu;
Bucura-te, ca si al doilea viclesug al lor l-ai auzit, cum ca nu ar fi rai si iad si nici alta viata;
Bucura-te, ca si al treilea viclesug l-ai auzit, de a lasa oamenii pocainta pana la batranete;
Bucura-te, ca prin aceasta vedenie multe ai aflat;
Bucura-te, ca acestea toate oamenilor in predica le-ai spus;
Bucura-te, Sfinte, Prea Cuvioase Parinte Arsenie!Condacul al 5-lea
Auzind multa lume de darul tau, Parinte, veneau sa-ti auda cuvantul si invataturile si sfaturile de mantuire pe care le dadeai, iar noi te laudam, zicand : Aliluia!
Icosul al 5-lea
Pe aceia ce nu se potriveau in casatorie ii opreai; celor ce li se fura pe hoti ii descopereai, cand era seceta, ploaie de la Dumnezeu cereai. Pentru acestea toate iti cantam :
Bucura-te, ca celor casatoriti cele de folos le spuneai;
Bucura-te, ca de la casatorie nepotrivita ii opreai;
Bucura-te, ca pe cei ce furau ii descopereai;
Bucura-te, ca pe hoti cu blandete ii dojeneai sa intoarca cele furate;
Bucura-te, ca fiind seceta mare, pe munte te-ai suit, rugandu-te sa ploua;
Bucura-te, caci cuvant ai auzit de la Dumnezeu, ca sa te rogi de oameni sa-si indrepte viata;
Bucura-te, ca ploaie mare a venit;
Bucura-te, ca lumea s-a inveselit;
Bucura-te, ca pe saraci ai miluit;
Bucura-te, ca ai spus celor ce vor sa fie;
Bucura-te, luminat propovaduitor;
Bucura-te, Sfinte, Prea Cuvioase Parinte Arsenie!
Condacul al 6-lea
Celor ce voiau sa se faca preoti si veneau la tine le dadeai sfaturi si povete, minunandu-se si cantand lui Dumnezeu : Aliluia!
Icosul al 6-lea
Fiind intrebat, Prea Cuvioase Parinte, de cei ce doreau sa fie preoti, cu ce pot ei dovedi celor care nu cred ca este Dumnezeu, le-ai spus foarte intelept si cu adevarat, ca prin viata si felul lor de traire duhovniceasca pot dovedi ca Dumnezeu exista. Pentru care noi ne minunam si cantam acestea:
Bucura-te, ca ai fost dumnezeiesc in trup pamantesc;
Bucura-te, ca ai fost inger in trup;
Bucura-te, ca numai la fata dace te priveam, ne minunam;
Bucura-te, ca viitorul multora l-ai spus;
Bucura-te, ca pe multi i-ai indemnat sa-l urmeze pe Iisus;
Bucura-te, ca pe multi calugari i-ai facut;
Bucura-te, ca obste de calugari ai strans;
Bucura-te, ca si obste de maici ai format;
Bucura-te, ca prin multe incercari ai trecut;
Bucura-te, ca ispite de tot felul ai rabdat;
Bucura-te, ca si la munci grele ai fost pus;
Bucura-te, Sfinte, Prea Cuvioase Parinte Arsenie!
Condacul al 7-lea
Ai voit, Parinte, dupa cum ti s-au aratat, sa faci chipul lui Hristos si , apucandu-te de lucru, ai auzit un glas: “De acum sa Ma pictezi in Sufletele oamenilor, ca sa-Mi cante mie: Aliluia !”
Icosul al 7-lea
Ai spus, Parinte, ca tu cunosti pe oameni, pe fata care se mantuiesc, caci celor ce duc o viata de rugaciune, fiind tot timpul cu gandul la Dumnezeu, li se zugraveste in lumina ochilor chipul lui Hristos. Si, tu, Parinte, cu darul Duhului ce-l aveai, vedeai aceasta. De aceea, noi te laudam, zicand:
Bucura-te, caci cunosteai cele ascunse ale oamenilor;
Bucura-te, caci stiai daca se mantuieste;
Bucura-te, caci le spuneai ce sa faca in viata;
Bucura-te, ca tinerii veneau sa-i povatuiesti;
Bucura-te, ca unii veneau sa-i binecuvantezi;
Bucura-te, ca pe femeile care se vopseau le certai;
Bucura-te, ca pe morari de la lacomie ii opreai;
Bucura-te, ca pe fumatori de la fumat ii opreai;
Bucura-te, invatator de cele sfinte;
Bucura-te, vazatorule al celor nevazute;
Bucura-te, ca acum in cer te odihnesti;
Bucura-te, Sfinte, Prea Cuvioase Parinte Arsenie!
Condacul al 8-lea
Fiind razboi mare, veneau la tine, Parinte, tineri care trebuiau sa plece in razboi, ca sa te rogi pentru ei, iar tu cunosteai care scapau cu viata. Si noi ne minunam, cantandu-ti: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Parinte, celor ce stiai ca vor muri le dadeai mana de o sarutau, iar celor care stiai car raman in viata nu le dadeai mana. Si ei, intristandu-se, te intrebau de ce lor nu le dai mana, iar tu, Parinte, le spuneai ” caci cu voi ma mai intalnesc, iar cu aceia nu”.Pentru aceasta te laudam, zicand:
Bucura-te, vazatorule al vointei lui Dumnezeu;
Bucura-te, vazatorule al celor viitoare;
Bucura-te, ca vedeai viata omului;
Bucura-te, ca stiai sfarsitul vietii lui;
Bucura-te, ca noi mult ne minunam;
Bucura-te, ca minunat prooroc te-ai aratat;
Bucura-te, ca pe Domnul pentru tine Il laudam;
Bucura-te, caci cu ingerii te veselesti;
Bucura-te, caci acum in ceruri dantuiesti;
Bucura-te, caci cu heruvimii acum slujesti;
Bucura-te, indreptator al credintei;
Bucura-te, Sfinte, Prea Cuvioase Parinte Arsenie!
Condacul al 9-lea
Venit-a, Parinte, intr-o zi de Rusalii ‘Oastea Domnului’ la manastire si o unitate militara, Iar tu, Parinte, ai zis: “Iata ca s-a intalnit Oastea Domnului cu Oastea Tarii, ca sa cante lui Dumnezeu: Aliluia!”
Icosul al 9-lea
Facandu-se utrenie in Biserica, ai iesit, Parinte, cu cantaretii si cu toti credinciosii, ca sa savarsesti Sfanta Liturghie pe altarul din fata manastirii si, fiind linga tine cantaretul care indoit cu credinta era, te-a vazut inconjurat de flacari de foc, care erau darul Sfantului Duh. Atunci el s-a inspaimantat si a strigat, iar tu l-ai oprit sa nu spuna, doar ca simteai ca te arde ceva. De aceea, noi te laudam, zicand:
Bucura-te, lacasul Duhului Sfant;
Bucura-te ca in trup fiind pe pamant, ai fost vazut inconjurat de Duhul Sfant;
Bucura-te, ca prin acest Duh Sfant ai proorocit;
Bucura-te, caci cu Duhul Sfant, stalp al Bisericii ai fost;
Bucura-te, caci cu Duhul, ca o trambita ai rasunat;
Bucura-te, caci cu trambita Duhului pe multi ai adunat;
Bucura-te, vioara care cantai cu Duhul;
Bucura-te, ca prin tine s-a veselit vazduhul;
Bucura-te, ca turma de oi cuvantatoare ai adunat;
Bucura-te, Parinte, de Duh Sfant inteleptit;
Bucura-te, Sfinte, Prea Cuvioase Parinte Arsenie!
Condacul al 10-lea
Venit-a, Parinte in timpul unei Sfinte Liturghii o femeie sa-ti spuna necazul ce il avea si te tulbura cu nerabdarea ei. Si tu, Parinte simtind din Sfantul Altar, ai oprit slujba si ai spus de ce a venit. Pentru aceasta, iti cantam: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Ai spus, Parinte, ca femeia a venit deoarece a pierdut douazeci de mii de lei: tu ai spus ca acei bani cu care cele doua fete ale ei trebuiau sa-si creasca copiii pe care n-au voit sa-i nasca si i-au avortat si de aceea spor de casa nu vor mai avea, caci sufletele copiilor strigau razbunare asupra parintilor. Iar noi ne minunam de darul tau, zicand:
Bucura-te, vazatorul pacatelor omenesti;
Bucura-te, iertatorul celor nelegiuti;
Bucura-te, indreptatorul celor neleguiti;
Bucura-te, luminatorul celor de rea credinta;
Bucura-te, ca ai descoperit cele ascunse;
Bucura-te, luminatorul multora departati de credinta;
Bucura-te, alinatorul multora in suferinta;
Bucura-te, pastorule al turmei lui Hristos;
Bucura-te, sa ne fi si noua de folos;
Bucura-te, Parinte cu chip luminos;
Bucura-te, Sfinte, Prea Cuvioase Parinte Arsenie!
Condacul al 11-lea
Inzestrat ai fost cu multe daruri de la Dumnezeu Parinte, caci si apa, ca Moise, ai facut sa izvoreasca din stanca. Cu preotia ai fost incununat, cu darul proorociei, cu milostivirea, cu blandetea si cu buna povatuire. De aceea, noi te laudam, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Ai avut, Parinte, dar de a predica si de a talcui Sfanta Evanghelie a lui Hristos, luminand multe suflete, abatandu-le de la ratacire la cale mantuirii. Pentru toate acestea laude iti aducem, zicand:
Bucura-te, predicator bun al lui Hristos;
Bucura-te, ca multora ai fost de folos;
Bucura-te, ca de la rautati pe multi ai oprit;
Bucura-te, ca pe noii casatoriti la nastere de copii i-ai indemnat;
Bucura-te, ca i-ai indemnat sa staruie in rugaciune;
Bucura-te, ca la milostenie i-ai povatuit;
Bucura-te, ca Biserica le-ai spus s-o cerceteze;
Bucura-te, ca la sarbatori le-ai spus sa nu lucreze;
Bucura-te, ca pe cei bolnavi i-ai pus sa-i cerceteze;
Bucura-te, ca sfaturile Bisericii i-ai spus sa le urmeze;
Bucura-te, Sfinte, Prea Cuvioase Parinte Arsenie!
Condacul al 12-lea
In satul Draganescu, de langa Bucuresti, ai pictat biserica, iar cei ce-o viziteaza se uimesc de darul pe care l-ai avut, caci, privind pe sfinti, se pare ca sunt vii. De aceea, cu totii ne minunam si te laudam zicand: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Minunat pictor ai fost – de icoane, de biserici si de suflete – biserica nespus de frumoasa ai pictat si multa lume merge sa o vada, iar de frumusetea ei se minuneaza, zicand:
Bucura-te, iscusit pictor de biserici;
Bucura-te, pictor prea minunat;
Bucura-te, ca si in suflete pe Hristos L-ai zugravit;
Bucura-te, caci glas de la Domnul ai avut ca sa pictezi si in suflete;
Bucura-te, caci te-ai silit pe Hristos sa-L urmezi;
Bucura-te, caci noua si multora pilda te-ai facut;
Bucura-te, caci ai primit veste ca viata iti este pe sfarsite;
Bucura-te, ca ziceai ca mai ai trei calendare;
Bucura-te, ca ne-ai dat pilda de rabdare;
Bucura-te, ca in ceasul mortii ai stiut unde te duci;
Bucura-te, Sfinte, Prea Cuvioase Parinte Arsenie!
Condacul al 13-lea
O, prea minunate, Parintele nostru Arsenie, primeste aceste laude si multumiri de la noi, nevrednicii fiii tai, rugandu-te sa fii milostiv pentru noi inaintea Domnului Hristos, ca sa ne invredniceasca si pe noi vietii celei fericite si impreuna cu tine sa cantam: Aliluia! (acest condac se zice de 3 ori)
Apoi iarasi se zice: Icosul 1 si Condacul 1.
Rugaciune
Doamne, Iisuse Hristoase, primeste ostenelile, slujbele si sfintele rugaciuni ale robului Tau, Parintele nostru Arsenie, care mult s-a ostenit si a slujit Tie, ca sa-ti castige suflete, intorcandu-le de la viata si faptele cele pacatoase ale lor (ca si de la moarte, de cateva ori a surprins si a scapat o tanara in momentul cand voia sa se sinucida) si pilda de rabdare si dragoste parinteasca ne-a dat.
Te rugam, Stapane, ajuta-ne sa slujim si noi cu dragoste, in curatie trupeasca si sufleteasca, prin rugaciuni neincetate sa Te marim, sa Te binecuvantam si sa urmam sfaturile robului Tau, Parintele nostru Arsenie, pe care il rugam: roaga-te, Sfinte, Prea Cuvioase Parinte Arsenie, ca si noi, in viata ce ne-o petrecem sa implinim poruncile Domnului si sfaturile ce ni le-ai dat si invataturile din multele si minunatele predici pe care le-ai rostit.
Pomeneste-ne, acum, din Imparatia Cerurilor, unde Te veselesti cu toti Sfintii si cu Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, care te-a incredintat in Muntele Athosului sfantului ce traia acolo cu 200 de ani in urma si cu tine sa ne veselim in veci.
Amin

Viata parintelui Arsenie Boca

Imagini pentru Viata parintelui Arsenie Boca

Viaţa Părintelui Arsenie Boca – “o viaţă      închinată schimbării vieţii noastre”


1910 - 29 septembrieSe naşte în localitatea Vaţa de Sus (judeţul Hunedoara), într-o familie de ţărani simpli, Iosif şi Cristina, dar credincioşi. Primeşte numele Zian.
1929
Devine absolvent şi şef de promoţie al liceului "Avram Iancu" din Brad. Colegii îl numeau "sfântul", iar stejarul pe care îl plantează cu colegii la absolvire îi va purta numele, "Gorunul lui Zian".
1929 – 1933
Urmează cursurile Institutului Teologic din Sibiu, unde este remarcat de profesori ca un student de elită. Aici îi devin cunoscute talentele sale de pictor şi de bun interpret la flaut.
1933
Este trimis la Bucureşti de către Mitropolitul Nicolae Balan pentru a urma Institutul de Belle-Arte. Cu această ocazie participă şi la cursurile de anatomie ale profesorului Francisc Rainer şi la prelegerile de mistică ale lui Nichifor Crainic. Ajută pe Părintele Dumitru Staniloae la traducerea Filocaliei, realizând grafica primelor patru volume, care au aparut la Sibiu.
1935 – septembrie
Conform documentelor arhivei Arhiepiscopiei Sibiu este hirotonit întru citet şi ipodiacon. Tot atunci este hirotonit diacon celib (cf. Părintelui Veniamin Tohaneanu).
1939
Merge la Muntele Athos unde stă trei luni. Experimentează viaţa duhovnicească de aici postind 40 de zile.[.......]. Se închinoviază la Mănăstirea Sâmbăta de Sus.
1940 – 3 mai
Are loc tunderea în monahism, când primeşte numele de Arsenie.
1942 - 10 aprilie
Părintele este hirotonit preot şi numit stareţ al mănăstirii.
1944
A plecat în Basarabia, la Chişinău, să înveţe pictura bisericească şi poleitul icoanelor. A revenit în ţară în primăvara anului 1945.
1948 – mai
Este arestat şi torturat de Securitate, fiind acuzat că e legionar, lucru pe care Părintele l-a negat, chiar dacă în 1947, cu sprijinul său, la Sâmbăta, s-a ţinut o consfatuire ce a dus la o unitate de luptă a tuturor forţelor anticomuniste din ţară.
1948 - 25 noiembrie
Este mutat la mănăstirea Prislop de Mitropolitul Nicolae Bălan. Mănăstirea era într-o stare jalnică, fiind părăsită de ultimii trei vieţuitori călugari greco-catolici (În 1948 greco-catolicii au revenit la ortodoxie). Este numit stareţ al acestei mănăstiri.
1950
Prislopul devine mănăstire de maici. Părintele Arsenie nu mai este stareţ, ci rămâne duhovnic al mănăstirii, iar stareţa este numită monahia Zamfira.
1951
Părintele este ridicat din nou de Securitate.
1952
Părintele revine la Prislop, după ce a fost condamnat 9 luni (la Ocnele Mari şi la Canal).
1959
Se desfiinţează Mănăstirea Prislop, maicile sunt alungate, la fel şi Părintele Arsenie, căruia i se interzice să mai slujească. Clădirea este transformată într-un cămin de bătrâni până în 1976, când se redeschide mănăstirea.
1961 După o lungă pribegie prin Bucureşti este angajat ca pictor muncitor la Atelierele Patriarhiei de la Schitul Maicilor, participând la slujbe doar ca şi cântareţ.
1968
Este pensionat (o pensie minoră ); începe pictura bisericii de la Drăgănescu, la care va osteni timp de 15 ani, realizând astfel "Capela Sixtină " a Ortodoxiei româneşti.
1969 – 1989
Deţine un atelier de pictură şi chilie la proaspătul înfiinţat aşezământ mănăstiresc de la Sinaia.
1989 - 28 noiembrie
Părintele încetează din viaţă la Sinaia. Este înmormântat la Prislop în 4 decembrie1989. De atunci şi până azi, credincioşii se adună an de an în număr tot mai mare la mormântul Părintelui pentru parastas, rugăciune şi comuniune.